Din ziua de după armistițiu, au apărut multe povești care dovedeau că guvernul francez era în mare parte responsabil pentru război; dacă ar fi fost mai puțin belicos, se spunea, ar fi putut evita războiul. S-a povestit, cu multe detalii, exagerări și minciuni, despre consiliile de miniștri în care această dorință de război era evidentă.
Aceste povești trâmbițate au fost folosite pentru a influența opinia publică: primele zvonuri ale furtunii poloneze erau deja la orizont... Mașina standard de zdrobire a universului era pusă în mișcare fără încetare... Toate acestea i-au oferit ministrului afacerilor externe șansa de a-și testa rezistența la vertijul care mătura un popor orb spre un destin fără precedent...
Telefoanele bâzâiau în fiecare capitală. Minciunile pluteau prin aer ca fulgerul înaintea furtunii...
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)