Toleranță zero

Recenzii ale cititorilor

Cartea urmărește povestea lui Micah, proprietarul Elite Escorts, care este hotărât să o susțină pe noua sa asistentă, Jasmine, în timp ce aceasta se confruntă cu o intoleranță severă la atingere și cu o anxietate cauzată de un trecut traumatizant. Relația lor se dezvoltă lent, dar profund, prezentând teme legate de răbdare, conexiune emoțională și vindecare. Cititorii apreciază intensitatea emoțională și dezvoltarea personajelor, deși unii au găsit anumite scene inițial deranjante.

Povestire captivantă, dezvoltare puternică a personajelor și profunzime emoțională. Micah este portretizat ca un personaj răbdător și controlat, căruia îi pasă cu adevărat de bunăstarea lui Jasmine. Romantismul cu ardere lentă și construirea intimității sunt bine primite, conducând la momente intense și sincere. Cartea oferă un portret emoționant al depășirii traumei și al construirii încrederii.

Unii cititori s-au simțit nesiguri cu privire la direcția cărții pe baza prologului și a anumitor scene explicite care ar putea să nu se alinieze gusturilor tuturor. Câțiva au avut ezitări inițiale, dar au constatat că aceste elemente au contribuit la dezvoltarea personajului. Un ritm mai lent ar putea să nu îi atragă pe cei care caută acțiune mai imediată.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Zero Tolerance

Conținutul cărții:

În calitate de proprietar al Elite Escorts, am acces nelimitat la subalterni care tânjesc după dominare fără legături emoționale. Nu m-am așteptat niciodată ca această afacere să mă facă un om bogat.

Dar voi fi sincer.

Faptul că mi-am văzut toți prietenii așezându-se la casa lor m-a făcut să realizez că lipsește ceva din viața mea.

Noua mea secretară, Jasmine, este o fantezie de bibliotecară devenită realitate. Inocența ei cheamă la sadicul din mine și la toate dorințele întunecate pe care le am. Dar există o singură problemă. Ea nu poate tolera contactul fizic. Oriunde și oricând.

Bagajul psihologic din copilărie îi permite o prietenie la birou, dar împiedică o relație normală. Iar tipul de relație la care tânjesc eu?

Fără speranță.

Cu toate acestea, când mă ofer ei pentru a exersa atingerea fizică, întrevăd o imagine a ceea ce am putea fi.

Dar trecutul și prezentul ei se ciocnesc, amenințând legătura fragilă pe care am construit-o.

Oare încrederea pe care am câștigat-o va fi suficientă pentru a-i da curajul de a mai face un pas înainte? Sau supunerea față de rănile ei o va împiedica să mă numească vreodată domn?