Tommaso Traetta și fuziunea dintre opera italiană și cea franceză în Parma

Titlul original:

Tommaso Traetta and the Fusion of Italian and French Opera in Parma

Conținutul cărții:

În 1759, curtea ducatului italian de Parma a adoptat inspirația creatorilor culturali care recomandau o reformă a operei italiene după modelul francez. Acești scriitori erau în favoarea combinării muzicii în stil italian cu gama mai largă de genuri muzicale și cu varietatea scenică a operei franceze.

După cum arată criticul și comentatorul muzical George W. Loomis în acest volum inovator, tânărul compozitor Tommaso Traetta a fost angajat să creeze noi opere care să răspundă acestor cerințe. După cum demonstrează cu abilitate Loomis, operele lui Traetta au fost în mare parte orientate spre aria formală, un produs secundar al transformării muzicii italiene într-o componentă esențială a acestei fuziuni interculturale.

Cu toate acestea, operele au fost surprinzător de inovatoare în ceea ce privește utilizarea corului, a dansului integrat și a recitativului însoțit. Din punct de vedere structural, operele reflectă distincția franceză între scene de acțiune și divertismente.

După o scurtă înflorire, proiectul a fost abandonat, în primul rând din lipsă de interes, însă operele lui Traetta din Parma merită un loc nerecunoscut până acum în istoria muzicii occidentale pentru stimularea operei seria în Italia și nu numai. Printre acestea se numără operele lui Wolfgang Amadeus Mozart, al cărui Idomeneo (1781), care definește genul, s-a dovedit a fi un punct de cotitură în dezvoltarea operei.