Tonul roșu de Atlantic

Titlul original:

The Atlantic Bluefin Tuna

Conținutul cărții:

Odată cu recunoașterea unei zone jurisdicționale de 200 de mile marine, sau ZEE, pentru statele de coastă în cadrul Convenției ONU privind dreptul mării, statele de coastă au obținut dreptul de a stabili măsuri de conservare și gestionare a speciilor de pești mari migratori, cum ar fi tonul roșu din Atlantic, pentru o zonă mult mai extinsă decât până acum. Având în vedere că aceste specii foarte migratoare nu rămân într-o anumită zonă jurisdicțională, ci există între zonele jurisdicționale ale mai multor state de coastă și marea liberă, nevoia de cooperare între state este evidentă.

Această cooperare în ceea ce privește această specie de ton se realizează sub forma unei ORGP, și anume ICCAT. Cu toate acestea, criticile internaționale au crescut cu privire la abordarea nesustenabilă a gestionării pescuitului în marea liberă adoptată de ICCAT până în ultimii ani.

Scăderea stării de sănătate a stocului de ton roșu din Atlantic, pe cale de dispariție, a condus la propunerea din 2010 de includere a acestui ton în apendicele I al Convenției CITES. Această teză va explora în continuare convențiile menționate anterior, precum și Acordul ONU privind stocurile de pește, ca mecanisme de reglementare care (ar putea) oferi instrumente juridice pentru a crea o gestionare mai durabilă a conservării tonului roșu de Atlantic.