Topografii teatrale: Crize spațiale în teatrul uruguayan după 2001

Titlul original:

Theatrical Topographies: Spatial Crises in Uruguayan Theater Post-2001

Conținutul cărții:

Criza economică din Argentina din 2001-2002, care s-a răsfrânt asupra Uruguayului provocând probleme fiscale și politice, este punctul de plecare al cercetării mele privind spațiul și teatrul și demonstrează de ce trebuie să privim River Plate atât la nivel global, cât și local.

Conexiunile dintre politicile monetare, industrii și mișcările juridice, sociale și politice înseamnă că spațiile naționale precum cel al Uruguayului sunt pline de tensiuni care provin atât din interiorul, cât și din exteriorul granițelor. Recentele crize economice, precum cea din Grecia, demonstrează și mai mult modul în care statele naționale și blocurile comerciale trebuie să negocieze în mod constant puterea, în timp ce alternează între presiunile naționale și cele internaționale.

Statele naționale sunt îndemnate să reconceapă perspectivele de guvernare care se îndepărtează de parametrii autonomiei westfaliene și să își reconcilieze punctele de vedere cu tendințele care impun, în schimb, să se gândească la putere ca la o rețea cu centre schimbătoare. Introducerea lansează studiul prin abordarea acestor tendințe politice și economice, a orientării spațiale în studiile de teatru și performanță, a ascensiunii multiculturalismului și, de asemenea, examinează contextul istoric uruguayan al postdictaturii și al legilor privind impunitatea care opun suveranitatea națională legilor internaționale privind drepturile omului. Aceste crize sunt puse în scenă pe scena uruguayană și contextualizate prin rețele și topografii spațiale, intertextualități pe pagină, explorări ale istoriei și memoriei și, în cele din urmă, noțiuni de identitate în patru domenii: domeniul postdramatic și economic (capitolul unu: Peveroni), geografia culturală și psihogeografia (capitolul doi: Morena), midrash-ul și chestiunile legate de drepturile omului și tendințele fasciste în creștere (capitolul trei: Sanguinetti) și, în cele din urmă, cartografierea pe scenă prin mise-en-perf/performise și "orientarea" prin locurile de putere contestate (capitolul patru: Calder n).

Ultimul capitol (Blanco) analizează reinterpretarea tragediei grecești ca un comentariu asupra procesului complicat de democratizare. Aici, accesul la polis și la putere sunt problematizate prin prisma traficului sexual internațional și a rolurilor de gen care exclud părți ale populației de la participarea la procesul de autoguvernare.