Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 247 voturi.
Titlul original:
Toscanini: Musician of Conscience
Conținutul cărții:
Poate că astăzi este greu de imaginat, dar Arturo Toscanini - recunoscut pe scară largă drept cel mai celebru dirijor al secolului XX - a fost cândva unul dintre cei mai faimoși oameni din lume. La fel ca Einstein în știință sau Picasso în artă, Toscanini (1867-1957) și-a depășit propriul domeniu, devenind o figură atât de renumită, încât era adesea imposibil să nu vezi o mențiune a maestrului în titlurile de zi cu zi.
Apreciatul istoric al muzicii Harvey Sachs a fost mult timp fascinat de povestea extraordinară a lui Toscanini. Atras nu numai de cariera sa ilustră de șaizeci și opt de ani, ci și de nenumăratele sale expresii de curaj politic într-o epocă a tiranilor și de o existență privată sfâșiată între dragostea pentru familie și neliniștea erotică, Sachs a realizat o biografie a lui Toscanini în 1978. Cu toate acestea, pe măsură ce arhivele au continuat să se deschidă și Sachs a reușit să intervieveze o listă din ce în ce mai mare de rude și asociați, el și-a dat seama că această viață remarcabilă necesita o lucrare complet nouă, iar rezultatul este Toscanini - o poveste absolut captivantă a unui om care a fost incapabil să separe cariera sa spectaculoasă de chemarea conștiinței sale.
Celebru pentru devotamentul său feroce, dar și pentru temperamentul său exploziv, Toscanini a dirijat premierele mondiale ale multor opere italiene, inclusiv Pagliacci, La Boheme și Turandot, precum și premierele italiene ale operelor lui Wagner, Brahms, Ceaikovski și Debussy. În timp, după cum povestește Sachs, el va domina nu numai Scala din Italia sa natală, ci și Metropolitan Opera, New York Philharmonic și NBC Symphony Orchestra. De asemenea, a colaborat cu zeci de cântăreți celebri, printre care Enrico Caruso și Feodor Chaliapin, precum și cu marile soprane Rosina Storchio, Geraldine Farrar și Lotte Lehmann, cu care a avut relații.
Deși această pasiune mistuitoare a estompat în mod constant distincția dintre viața profesională și cea personală, ea a forjat în el o opoziție fermă față de totalitarism și un curaj personal care avea să facă din el un model pentru artiștii cu conștiință. Încă din 1922, Toscanini a refuzat să permită orchestrei sale de la Scala să cânte imnul fascist "Giovinezza", chiar și atunci când a fost amenințat de gorilele lui Mussolini. Iar atunci când zeci de mii de refugiați evrei disperați s-au revărsat în Palestina la sfârșitul anilor 1930, el a călătorit acolo pe propria cheltuială pentru a înființa o orchestră formată din muzicieni refugiați, iar călătoriile sale au fost urmărite ca cele ale unui rege.
Datorită accesului fără precedent la arhivele familiei, Toscanini devine nu numai biografia definitivă a dirijorului, ci și o lucrare care se înalță în explorarea geniului muzical și a conștiinței morale, ocupând locul său printre marile biografii muzicale ale timpului nostru.
