Tovarășul baron: O călătorie prin lumea dispărută a aristocrației transilvănene

Recenzii ale cititorilor

Tovarășul baron de Jaap Scholten este o carte de non-ficțiune convingătoare care împletește interviuri personale și relatări istorice pentru a explora istoria aristocrației transilvănene înainte, în timpul și după apariția comunismului în România. Cartea pune în lumină un aspect tragic și în mare parte necunoscut al istoriei europene prin poveștile emoționante ale supraviețuitorilor, oferind atât o perspectivă educațională, cât și profunzime emoțională.

Cartea este bine documentată, captivantă și oferă o perspectivă unică asupra unui subiect rar discutat. Cititorii apreciază povestirile vii, documentația meticuloasă și îmbinarea anecdotelor personale cu narațiunea istorică. Mulți o găsesc îmbucurătoare și relevantă, subliniind rezistența aristocrației transilvănene în mijlocul atrocităților comunismului. De asemenea, oferă o legătură profundă cu cultura și istoria Transilvaniei.

Unii cititori își exprimă dezamăgirea că anumiți nobili români, în special din Cluj, nu au fost intervievați. Câțiva consideră că anumite aspecte ale narațiunii sunt provocatoare sau greu de citit din punct de vedere emoțional. În plus, cartea poate fi considerată ca având o abordare îngustă, ceea ce ar putea să nu atragă toate categoriile de public.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Comrade Baron: A journey through the vanishing world of the Transylvanian aristocracy

Conținutul cărții:

În întunericul dimineții de 3 martie 1949, practic toată aristocrația transilvăneană a fost arestată în paturile lor și încărcată în camioane. În aceeași zi, Partidul Muncitoresc Român a fost încântat să anunțe deportarea și deposedarea cu succes a tuturor marilor proprietari de pământ.

Comunismul cerea distrugerea acestor dușmani de clasă supremi. Sub teroarea lui Gheorghiu-Dej și mai târziu a lui Ceaușescu, aristocrația ducea o viață dublă: ziua lucra în cariere, oțelării și șantiere de tâmplărie; seara se aduna în secret și întreținea ritualurile unei lumi mai vechi. Pentru a înregistra acest episod necunoscut al istoriei recente, Jaap Scholten a călătorit mult în România și Ungaria și i-a căutat pe puținii aristocrați rămași care au trăit noaptea de 3 martie 1949.

A vorbit cu oameni care au supraviețuit Gulagului românesc și s-a întâlnit cu cea mai tânără generație a aristocrației cândva distinse pentru a vorbi despre restituirea bunurilor și despre viitor. Cum este posibil să reconstruim ceva într-o țară care se află într-un vid moral?