Trad Dads, Dirty Boppers și Free Fusioneers: British Jazz, 1960-75

Recenzii ale cititorilor

Recenzile indică faptul că această carte este o explorare bine documentată și pătrunzătoare a scenei britanice de jazz, concentrându-se în special asupra contextelor sale sociale și politice din anii 1960 și începutul anilor 1970. În timp ce mulți cititori consideră valoroase perspectivele istorice și muzicale, există critici cu privire la analiza sa politică grea și la unele probleme de editare și gramatică.

Bine scrisă și bine documentată. Acoperă o gamă largă de muzicieni britanici și atmosfera social-politică a epocii. Recomandări perspicace pentru explorarea ulterioară a jazzului. Ideală atât pentru pasionații de jazz, cât și pentru fanii rock care doresc să înțeleagă conexiunile muzicale. Ediție cartonată atrăgătoare din punct de vedere vizual.

Accent exagerat pe interpretarea politică care poate deturna din conținutul muzical. Unii cititori au găsit stilul de scriere sec sau împotmolit de analiza marxistă. Probleme cu gramatica și erorile tipografice care perturbă lectura. Lipsă de acoperire a stilurilor de jazz mai convenționale.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Trad Dads, Dirty Boppers and Free Fusioneers: British Jazz, 1960-75

Conținutul cărții:

Anii 1960 au fost un deceniu de transformări majore în jazzul britanic și în muzica populară britanică în general. Scena britanică de jazz a fost, fără îndoială, prima din afara Americii care și-a afirmat independența. La început lent, dar din ce în ce mai rapid, a început să își definească o identitate care se baza din ce în ce mai mult pe surse din cadrul propriei culturi, precum și pe cele din jazzul afro-american și din moștenirea culturală europeană comună. Acest proces se va dovedi în sine extrem de influent, deoarece scenele franceză, italiană, germană și scandinavă au început să îi urmeze exemplul. Natura jazz-ului, domeniul său de aplicare și potențialul său au fost reexaminate și reformulate în această perioadă, cu implicații importante pentru muzicienii și publicul său.

Forțele externe care acționau asupra scenei britanice de jazz erau de origine atât globală, cât și locală. Jazz-ul nu a fost imun la schimbările economice, sociale și culturale care au avut loc după cel de-al Doilea Război Mondial și care au continuat în ritm alert în anii 1960. Dezvoltarea sa a fost afectată și a reflectat aceste schimbări, precum și noile moduri de gândire și de acțiune care au rezultat din acestea. Cu toate acestea, schimbările economice și politice globale mai ample, în special în America, vor continua să aibă un impact major asupra jazzului britanic.

Din aceste motive, orice istorie a jazz-ului britanic din anii 1960 trebuie să explice aceste tendințe și să descrie care au fost de origine globală și care au fost de origine locală. Trebuie să arate modul în care forțele din afara muzicii au acționat asupra acesteia, creându-i și limitându-i potențialul de dezvoltare. Dar trebuie să definească și personalitățile, precum și contextul în care acestea au funcționat. Jazzul este creat de muzicienii săi și, în cele din urmă, este schimbat de aceștia. Care au fost înregistrările pe care le-au făcut și care au definit epoca? De unde le-a venit inspirația? Și cum a reacționat publicul lor?

Trad Dads, Dirty Boppers and Free Fusioneers urmărește o serie de teme - clasa socială, educația, drogurile și dependențele, relațiile cu rock-ul și blues-ul, rasa și imigrația, problemele de gen, artele, politica și acel cuvânt la modă din anii '60: "libertate". În acest fel, cartea pune la îndoială multe înțelegeri convenționale ale jazzului britanic și ale scenei sale. Aceasta este istoria definitivă a jazz-ului britanic din anii 1960.