Tragedie, extaz, osândă și așa mai departe

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 7 voturi.

Titlul original:

Tragedy, Ecstasy, Doom, and so on

Conținutul cărții:

Aceste poezii sunt o măsurare a speranței și a fricii, o colecție care ne arată fotografia frumoasă și luminoasă, apoi o pune alături de negativul fotografic întunecat și tulburător. În aceste poeme, îl vedem, de exemplu, pe Salvador Dali mergând la muncă într-un birou. Discursul care decurge din aceste eforturi este izbăvitor, chiar dacă nu vine sub forma unor răspunsuri. Aceste poeme intrigă prin interogarea lor asupra condiției umane, o stare undeva între spirit și străin. Pe măsură ce poemele pătrund cu ușurință în arta și viața lui Mark Rothko, discursul continuă, dar sub forma culorilor, a juxtapunerilor, ghidându-ne înțelegerea lor de la pânză la suflet. În concluzie, poemele rămân fidele explorării unei percepții inițiale, profunde: Celălalt om care sunt eu.

-Alberto R os.

Prima colecție completă de poezie a lui Kip Knott a întârziat douăzeci de ani, ani în care am rămas ferm în admirația versurilor sale unice și provocatoare. Vești bune: Tragedy, Ecstasy, Doom și așa mai departe a sosit și, până la urmă, este chiar la timp. Aceste poeme sunt mature, tensionate, curioase, masculine în cel mai bun sens, intersecții de ghicitoare și înțelepciune, regret și recunoștință. Cu toată vivacitatea acestei cărți, există aici o liniște care surprinde, o tristețe în peisajele sale, sunetele unei vieți trăite pe deplin și cu atenție care ne solicită atenția. Cine ar fi crezut că extazul poate fi atât de cumplit, în timp ce condamnarea poate fi atât de distractivă? Alte vești bune: O nouă generație de iubitori de poezie poate acum să afle.

-Gaylord Brewer.

Dacă pasiunile lui Mark Rothko oferă primei colecții complete a lui Kip Knott Tragedie, extaz, osândă și așa mai departe în titlu, poemele în sine sunt săpate dintr-un limbaj solid ca o statuie și ispititor de înțelept ca un koan. Prin frustrările trecerii timpului, profeția ascuțită a artei și roata vizionară a percepției, s-ar putea să vorbim sau să dormim alături de sinele nostru trecut sau viitor, sau să ajungem în cele din urmă la "inevitabila/ limpezire din pădure" în care echilibrul înseamnă sfârșit, "spațiul gol al vieții tale/întinzându-se în infinit.".

-Lisa Lewis.