Tragicomedie

Titlul original:

Tragicomedy

Conținutul cărții:

Această carte succintă și autoritară oferă cititorilor o imagine de ansamblu asupra originilor, caracteristicilor și statutului schimbător al tragicomediei din secolul al XVII-lea până în prezent. Ea explorează opera unora dintre dramaturgii englezi și irlandezi cheie asociați cu această formă, influența dramaturgilor teoreticieni italieni și spanioli și importanța traducerilor din Le Cid de Pierre Corneille.

La începutul secolului al XVII-lea, dramaturgi englezi precum John Marston, John Fletcher și William Shakespeare au început să experimenteze cu piese care amestecau elemente de tragedie și comedie, producând un mod mixt pe care ei înșiși l-au numit "tragicomedie". Această carte începe prin examinarea surselor lor de inspirație și a realizărilor teatrale pe care sperau să le obțină prin confruntarea publicului cu piese care sfidau așteptările legate de intrigă și personaje ale comediei și tragediei "pure". În continuare, se arată cum, reacționând la modelele franceze, John Dryden, "improvizatorii" lui Shakespeare și alți dramaturgi englezi au dezvoltat forma, semănând în același timp semințele propriei vulnerabilități în fața parodiei și a obsolescenței în secolul al XVIII-lea.

Discutând despre melodrama secolului al XIX-lea ca fiind, în anumite privințe, o reînviere a tragicomediei, ultimul capitol se concentrează pe piesele lui Ibsen, Cehov și Beckett ca exemple de reînviere a formei pentru a crea moduri teatrale care să reprezinte mai adecvat complexitatea percepută a experienței.