Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Philip Gura, „Transcendentalismul american: O istorie”, oferă o prezentare cuprinzătoare a mișcării transcendentaliste, discutând fundamentele sale filosofice, contextul istoric și figurile-cheie. Ea încearcă să urmărească dezvoltarea transcendentalismului de la rădăcinile sale în gândirea europeană până la expresiile sale în cultura americană. Deși cartea oferă o imagine de ansamblu extinsă și profunzime academică, unii cititori o consideră aridă și prea academică, lipsită de angajament narativ și analiză literară.
Avantaje:** Studiu cuprinzător al originilor și influențelor transcendentalismului american. ** Explorare detaliată a figurilor-cheie precum Emerson și Thoreau. ** Bine documentat, cu un context istoric valoros. ** Oferă o perspectivă asupra impactului sociologic al transcendentalismului. ** Ilustrează legăturile cu mișcările intelectuale europene.
Dezavantaje:** Unii cititori consideră stilul de scriere arid și academic. ** Lipsește proza inspirațională și implicarea emoțională. ** Accent limitat pe ideile filosofice și pe contextul social. ** Lipsește o analiză literară solidă și unele figuri influente. ** Anumite secțiuni pot fi împotmolite în discuții teologice.
(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
American Transcendentalism: A History
Conținutul cărții:
Transcendentalismul american este o istorie narativă cuprinzătoare a primului grup de intelectuali publici ai Americii, bărbații și femeile care au definit literatura americană și au marcat în mod indelebil reforma americană în deceniile dinaintea și după Războiul Civil American.
Philip F. Gura urmărește cu măiestrie genealogia lor intelectuală până la ideile religioase și filosofice transatlantice, ilustrând modul în care acestea au alimentat dezbaterile teologice aprinse care, atât de des mai întâi în Massachusetts și în cele din urmă în întreaga Americă, au dat naștere unor încercări practice, personale și quijotice de a îmbunătăți, chiar perfecționa lumea.
Transcendentaliștii se vor despărți în mod dureros cu privire la ceea ce ar putea fi atins și cum, o jumătate fiind întruchipată de Ralph Waldo Emerson și subliniind individualismul încrezător în sine, cealaltă de Orestes Brownson, George Ripley și Theodore Parker, subliniind angajamentul față de binele social general. Până în anii 1850, transcendentaliștii s-au orientat tot mai exclusiv către abolire, iar până la sfârșitul războiului, transcendentalismul s-a identificat exclusiv cu încrederea în sine emersoniană, congruentă cu etosul național al liberalismului politic și al capitalismului de piață.
