Transformarea dreptului american, 1780-1860

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o critică radicală a dezvoltării dreptului american și a impactului acestuia asupra creșterii economice și distribuției bogăției. Horwitz susține că sistemul juridic a modelat în mod semnificativ structurile societale, favorizând adesea marile afaceri în detrimentul drepturilor individuale. Deși prezintă idei provocatoare, este, de asemenea, dificil de citit și a stârnit reacții mixte în ceea ce privește perspectiva sa marxistă.

⬤ Oferă o analiză profundă a rolului sistemului juridic în modelarea istoriei și politicilor economice americane.
⬤ Oferă idei provocatoare despre relația dintre lege, economie și putere socială.
⬤ Considerată lectură esențială pentru cei care examinează serios istoria americană.
⬤ Argumentele sunt bine susținute de citate și documentație.

⬤ Stilul de scriere este provocator și poate să nu fie accesibil tuturor cititorilor.
⬤ Unii critici susțin că se bazează foarte mult pe ideologia marxistă, ceea ce îi poate limita atractivitatea pentru un public mai larg.
⬤ Anumite argumente istorice, cum ar fi cele referitoare la vânzarea în lipsă, au fost considerate discutabile de către unii cititori.
⬤ A fost criticată pentru că nu abordează în mod adecvat complexitatea dintre corporatism și laissez-faire.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Transformation of American Law, 1780-1860

Conținutul cărții:

Într-o carte remarcabilă, bazată pe o cercetare prodigioasă, Morton J. Horwitz oferă o viziune de ansamblu asupra apariției unui sistem juridic național (și modern) pornind de la antecedentele engleze și coloniale. El tratează evoluția dreptului comun ca pe o istorie intelectuală și demonstrează, de asemenea, modul în care viziunile schimbătoare ale dreptului privat au devenit un element dinamic în creșterea economică a Statelor Unite.

Explicația subtilă și sofisticată a lui Horwitz cu privire la schimbările societale începe cu dreptul comun, care era menit să ofere justiție pentru toți. Marea ruptură s-a produs după 1790, când legea a fost încet transformată pentru a favoriza creșterea și dezvoltarea economică. Instanțele au stimulat concurența economică în loc să o circumscrie. Acest nou drept instrumental a înflorit pe măsură ce profesia juridică și elita mercantilă au format o alianță reciproc avantajoasă pentru a obține bogăție și putere.

Horwitz arată că evoluția legislației de la începutul republicii a interacționat cu filosofia politică. Doctrina laissez-faire, considerată mult timp ca fiind o mantie pentru concurență, este văzută aici ca un scut pentru noii bogați. Până în anii 1840, domeniul de aplicare global al doctrinei a împiedicat distribuirea în continuare a bogăției și a protejat clasele înrădăcinate, interzicând instanțelor să intervină în viața economică.

Această interpretare pertinentă, care leagă legea și instanțele de lumea reală, va angaja istoricii într-o nouă dezbatere. Pentru că a vedea legea ca un motor al transformărilor economice vaste înseamnă a contesta într-un mod uimitor interpretările anterioare ale epocilor revoluției și reformei.