Translating Blackness: Latinx Colonialities in Global Perspective

Recenzii ale cititorilor

Translating Blackness, de Lorgia García-Peña, este o explorare bine documentată și inovatoare a latinității negre, care pune în discuție noțiunile centrate pe SUA de negritate și colonialism. Ea evidențiază interconexiunile dintre figurile istorice influente ale negrilor și afirmă importanța înțelegerii identităților negre într-un context global. Cartea este descrisă ca fiind transformatoare, meticuloasă și esențială pentru studenți și cercetători deopotrivă.

Cartea este lăudată pentru cercetarea sa riguroasă, abordarea inovatoare și povestirea elocventă. Criticii au lăudat capacitatea sa de a conecta figuri istorice precum Frederick Douglass și Gregorio Luperón, precum și relevanța sa în discutarea identității rasiale și a impactului colonialismului. Este considerat un text transformator, pătrunzător și provocator pentru narațiunile convenționale, ceea ce îl face o lectură obligatorie pentru oricine este interesat de eliberarea negrilor și de solidaritatea globală.

Unele recenzii nu specifică niciun dezavantaj, dar potențialele dezavantaje ar putea include concentrarea sa academică complexă, care ar putea să nu fie accesibilă tuturor cititorilor, și posibilitatea de a fi densă pentru cei care nu sunt familiarizați cu subiectele discutate.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

În Translating Blackness, Lorgia Garca Pea analizează latinitatea neagră dintr-o perspectivă globală pentru a descrie colonialismul ca o forță sociopolitică continuă.

Pornind de la arhive și producții culturale din Statele Unite, Caraibe și Europa, Garca Pea susține că latinitatea neagră este o formațiune socială, culturală și politică - mai degrabă decât doar un loc al identității - prin care putem înțelege atât opresiunea, cât și rezistența. Ea abordează genealogia intelectuală și politică a latinității negre în lucrările lui Frederick Douglass, Gregorio Lupern și Arthur Schomburg.

De asemenea, ea ia în considerare viețile femeilor latino-americane de culoare care trăiesc în diaspora, cum ar fi gherilele dominicane de culoare care au migrat în diaspora după războiul civil din 1965 și femeile imigrante de culoare și din a doua generație, cum ar fi Mercedes Fras și Milagros Guzmn, care se organizează în Italia împreună cu alte comunități oprimate. Demonstrând că analizele Latinității Negre trebuie să includă persoanele și culturile Latinx din întreaga diasporă, Garca Pea arată cum vaivn-ul - sau, venirea și plecarea - din centrul vieții migranților dezvăluie faptul că națiunea nu este o rubrică suficientă pentru a înțelege experiențele umane trăite.