Transparențe

Titlul original:

Transparencies

Conținutul cărții:

TRANSPARENCIES de Maria Borio este debutul visceral și suprarealist în limba engleză al unuia dintre cei mai promițători poeți tineri din Italia.

În TRANSPARENCIES a Mariei Borio, limbajul este orice altceva. Aceste poeme strălucesc de-a lungul liniei dintre abstracție și carne, unde relațiile noastre - atât intime, cât și publice - sunt imaginate și trăite. În același timp suprarealiste (albine ieșind din gură) și concrete (păr și unghii într-un sertar printre cămăși bine împăturite), cosmice (în "vântul ascuțit, lunar") și terestre ("în calcar" în "sticlă de bloc"), cuvintele lui Borio fac ca tărâmurile să se ciocnească. Poate vena orașului să aibă ritm / sub picioarele celor care merg, / corpurile lor obscene, transparente? ", întreabă ea. Această carte incitantă este transpusă într-o engleză suplă de Danielle Pieratti, ale cărei interpretări sunt la fel de bine adaptate la schimbările și multiplicitățile originalului lui Borio, precum și la posibilitățile sunetului și liniei în traducere. --Stefania Heim.

Poate fi poezia "o venă în care se infiltrează sentimentele tuturor"? Poate fi poezia ceea ce supraviețuiește traducerii? Această carte dovedește că se poate. Versul rafinat al Mariei Borio strălucește în traducerea cristalină a lui Danielle Pieratti, care este "inscaped" și "co-extensivă cu el" - împrumutând imaginea lui Dante cu cuvintele lui Heaney. Așadar, traducerea lui Danielle să fie "intrarea noastră secretă" acolo unde "minunea transparentă" din inima poeticii Mariei se dezvăluie ca o știre de neratat și necoruptă - o hartă mentală diferită, o empatie oculară mai profundă. --Marco Sonzogni.

Poemele Mariei Borio vânează clipele anterioare în care o privire umană fragilă - peste liniile orizontului, pixelată de ecrane, radiată în izotopi fluorescenți - atinge o alta. Danielle Pieratti transpune în limba engleză ceea ce este diafan în italiana lui Borio, acele transparențe schimbătoare care, asemenea picturii expresioniste, se preocupă mai puțin de a arăta cum arată lucrurile decât de a evoca atmosfera și starea de spirit. Solitudinea umple aceste poeme. Oamenii "își sprijină capetele de ferestre, își pierd intimitatea. / Între orizont și creier, doar așchii fluorescente". Cu toate acestea, Pieratti este la fel de receptiv la imaginile urbane ale lui Borio, la acele sclipiri minunate când "cerul apasă în jos (și) solitudinile noastre explodează". --Penelope Pelizzon.

Poezie. Studii italiene. Studii despre femei. Traducere.