Trauma Banquet: Mâncatul durerii - festinul vieții

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Kenneth Pakenham „The Trauma Banquet” (Banchetul traumei) este o carte de memorii puternică și inspirațională, care descrie călătoria sa prin traumă și reziliență. Cartea combină narațiunea personală cu perspectiva profesională, reflectând asupra impactului experiențelor din copilărie și al așteptărilor societății, oferind în același timp strategii de adaptare și speranță pentru alții care se confruntă cu provocări similare. Cartea este lăudată pentru limbajul bogat, profunzimea emoțională și perspectiva semnificativă asupra experienței umane.

⬤ Poveste personală inspirațională care rezonează profund cu cititorii.
⬤ Scris bogat, cu emoții puternice și imagini vii.
⬤ Oferă instrumente practice de supraviețuire și gestionare bazate pe experiențele autorului.
⬤ Aduce perspective profesionale din experiența autorului ca psiholog clinician.
⬤ Abordează teme importante precum reziliența, identitatea și comunitatea.
⬤ Foarte recomandat celor interesați de dezvoltarea personală și depășirea traumelor.

⬤ Unii cititori pot găsi subiectul inconfortabil sau dificil de citit din cauza intensității traumei descrise.
⬤ Anumite părți ale narațiunii pot fi considerate copleșitoare sau greoaie, ceea ce poate afecta implicarea cititorului.
⬤ Caracterul personal al cărții ar putea să nu fie pe placul celor care caută o abordare pur academică sau clinică a traumei.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Trauma Banquet: Eating Pain - Feasting on Life

Conținutul cărții:

Adevărul despre cum să depășești adversitatea, cu o prefață a profesorului Steven Hayes, autorul cărții The Liberated Mind și inițiatorul terapiei de acceptare și angajament, The Trauma Banquet oferă informații crude despre cum să construiești reziliența personală în fața traumelor persistente.

În centrul acestei memorii se află mesajul eliberator și inspirațional: a mânca durerea este împuternicitor. În calitate de profesor și educator de psihologie clinică, cu 38 de ani de experiență în tratarea oamenilor, Dr. Pakenham a constatat că nu există nicio modalitate eficientă de a elimina durerea provocată de traumele din trecut. Ecourile lor tăcute durează o viață întreagă și își cer locul cuvenit în viață. Singurul remediu viabil este îmbrățișarea durerii, un proces care este deopotrivă transformator și energizant. Fiecare dintre noi este afectat de traume la un moment dat în viață. Toată lumea suferă. În această carte, Dr. Pakenham oferă exemple reale despre cum să vă folosiți durerea interioară pentru a vă revigora viața.

Dr. Pakenham a lucrat cu mii de clienți și a cercetat pe larg comportamentul uman și practicile de ultimă oră în psihologia clinică. În această carte de memorii, el își examinează propriile ecouri dureroase ale traumelor tăcute care sfidează eradicarea și arată cum folosește durerea interioară pentru a cultiva împlinirea.

Violența domestică brutală și implacabilă i-a marcat copilăria timpurie. Fluiditatea de gen și diversitatea sa sexuală în curs de dezvoltare l-au mistificat și l-au înfuriat pe tatăl său și pe colegii săi. Când avea 13 ani, mama sa, centrul vieții sale, s-a sinucis. Din această intimitate timpurie cu moartea, el a descoperit că poate extrage viață din durere, iar această intuiție a devenit lumina sa călăuzitoare.

Îngrijit de un frate mai mare în mijlocul unei familii distruse, a suferit bătăi violente la liceu, care i-au pedepsit diversitatea sexuală și de gen. Dorința profundă de a găsi un sens în suferința sa l-a condus într-un roller-coaster al dependenței de droguri, al vieții în comun hippie, al lipsei de adăpost și al utilizării sexului pentru supraviețuirea materială. Aproape de a-și gusta propria moarte, și-a găsit salvarea și a reintrat în societate.

A urmat calea cea dreaptă și îngustă prin religie, universitate, căsătorie, paternitate și avansări în carieră. Criza SIDA l-a afectat din punct de vedere profesional, o experiență de "răstignire", moartea celor dragi prin sinucidere și accidente și amenințarea unei boli degenerative l-au afectat de-a lungul drumului. După ce a fost spulberat de divorț, s-a deschis o nouă cale care l-a atras înapoi la sinele său autentic și la iubirea gay.

Memoriile se încheie cu o examinare a celor două procese la care Dr. Pakenham s-a angajat în copilărie și care au fost validate ulterior de știință: consumul de durere și ospățul vieții. El a învățat că exact lucrul de care voia să fugă, durerea, era exact lucrul care îi revigora viața. El descrie utilizarea, clipă de clipă, a strategiilor care îi permit să își mănânce durerea, să savureze viața și să își urmeze pasiunile. Acestea sunt aceleași tehnici bazate pe dovezi pe care îi încurajează pe clienții săi să le pună în practică.