Trauma: O teorie socială

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare profundă a traumei Holocaustului și a traumei sociale, prezentând o discuție complexă, dar perspicace. Cartea este lăudată pentru concluzia sa optimistă și relevanța sa pentru teoria contemporană a traumelor. Cu toate acestea, este criticată pentru limbajul său dens și complicat, care poate împiedica înțelegerea pentru cititorii generali.

⬤ Insightful and well-constructed
⬤ oferă o perspectivă deosebită asupra traumei sociale
⬤ optimistic conclusion
⬤ conectează eficient lucrările diverșilor teoreticieni.

⬤ Limbaj dificil și complex
⬤ capitole inutil de lungi
⬤ unele concepte sunt mai degrabă complicate decât simplificate
⬤ dificil pentru cititorii obișnuiți.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Trauma: A Social Theory

Conținutul cărții:

În această carte, Jeffrey C. Alexander dezvoltă o teorie socială originală a traumei și o folosește pentru a realiza o serie de investigații empirice asupra suferinței sociale din întreaga lume. Alexander susține că traumele nu sunt doar experiențe psihologice, ci și colective, și că activitatea de traumă joacă un rol cheie în definirea originilor și rezultatelor conflictelor sociale critice. El schițează un model de muncă în domeniul traumei care pune în relație interesele grupurilor purtătoare, identificările narative concurente ale victimei și făptașului, propunerile utopice și distopice de rezolvare a traumei, puterea performativă a evenimentelor construite și distribuția resurselor organizaționale.

Alexander explorează aceste procese în studii de caz bogate în texturi despre originile și efectele traumei culturale, de la universalismul Holocaustului la particularismul dreptei israeliene, de la bătăliile postcoloniale asupra împărțirii Indiei și Pakistanului la invizibilitatea violului de la Nanjing în China maoistă. Într-un capitol deosebit de controversat, Alexander descrie discursul idealizant al globalizării ca pe o traumă-răspuns la Războiul Rece.

Societățile contemporane au fost adesea descrise ca fiind mai preocupate de trecut decât de viitor, mai mult de tragedie decât de progres. În Trauma: A Social Theory, Alexander explică de ce.