Cunoașterea îi venise cu mult timp în urmă. A fost depusă în mintea ei, așezată cu aceeași grijă cu care un vultur își așează oul într-un cuib făcut din spini și bețe, dar căptușit cu puf, iar ideea trebuie să stea ascunsă, dar trebuie să rămână la fel de vie ca un pui în interiorul oului.
Laura știa că va veni timpul să părăsească locul în care s-a născut, așa cum vulturul părăsește cuibul, dar momentul nu era încă venit. Erau planuri de făcut și zile de naștere de trecut. Chiar și puiul de vultur nu poate zbura până când nu îi cresc aripile. Laura își promisese că va avea aripi.
Îngerii 734 și 942 i-ar fi putut spune că va avea aripi suficient de puternice pentru a-i lua pe mulți alții cu ea în timp ce "își va lua zborul".
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)