Trebuie să mori în Piemont!: Bătălia de la Assietta, 19 iulie 1747. războiul de succesiune austriacă în Alpi

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare detaliată a istoriei militare a secolului al XVIII-lea și a Războiului de Succesiune Austriacă. Cu toate acestea, îi lipsesc informațiile despre uniforme, ceea ce este un dezavantaj semnificativ pentru cei interesați de acest aspect.

Cartea este bine documentată și oferă detalii meticuloase despre dieta soldaților, distribuirea muniției, igienă și forțele unităților. Cartea include numeroase ilustrații și hărți detaliate și are o copertă cartonată de bună calitate. Autorul este un cercetător respectat în domeniu, ceea ce o face valoroasă pentru entuziaștii epocii.

Un defect major este absența informațiilor despre uniforme, care reprezintă un element esențial pentru cititorii interesați de ținuta militară. În plus, toate ilustrațiile sunt în alb-negru, ceea ce poate fi un dezavantaj pentru unii.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

You Have to Die in Piedmont!: The Battle of Assietta, 19 July 1747. the War of the Austrian Succession in the Alps

Conținutul cărții:

"Trebuie să mori în Piemont" Un vechi cântec popular, care încă se mai cântă în vestul Alpilor, vorbește despre regimentele franceze care veneau dinspre trecătoarea Mongeneve pentru a ataca o forță combinată austro-sardă întărită pe platoul Assietta, la 2 500 de metri altitudine în Alpii Cozia, care controla două drumuri principale din Franța către capitala Regatului Sardiniei, Torino. Bătălia a avut loc la 19 iunie 1747 și a fost cea mai sângeroasă bătălie de o singură zi nu numai din Războiul de succesiune austriac (1740-1748) din Italia, ci și din întreaga istorie militară a Alpilor și a războiului montan în general.

Obiectivul strategic al ofensivei franceze a fost asediul și cucerirea Fortului Exilles, o fortăreață situată în Valea Susa, pe drumul de la Brian la Torino. O armată de aproximativ 20 000 de soldați aflată sub comanda lui Louis Charles Armand Fouquet de Belle-Isle (numit Cavalerul de Belle-Isle, fratele mai mic al Mareșalului de Belle-Isle) a fost împărțită în două corpuri: unul a coborât pe Moncenisio spre Exilles, în timp ce celălalt a avansat spre Valea Chisone, pentru a ajunge la creasta Assietta din partea de sud. Prevăzând că francezii vor trece prin ea, regele Charles Emmanuel al III-lea de Savoia fortificase zona cu o tabără întărită, garnisită cu 7.000 de oameni din 13 batalioane de infanterie: 9 sarde și 4 austriece.

Serviciile secrete franceze au descoperit că forțele aliate fortificau trecătoarea, în timp ce principala armată austriacă părăsise asediul Genovei pentru a ajunge în Alpi. Astfel, a fost luată decizia de a ataca imediat. Forțele implicate se ridicau la 32 de batalioane franceze împotriva a 13 aliate. Trupele franceze au fost împărțite în trei coloane de atac și mișcările lor au început în jurul orei 16:30 pm. În ciuda efortului disperat al soldaților și a valorii personale a ofițerilor francezi, toate atacurile au fost respinse cu pierderi grele. În doar trei ore de schimburi de focuri ucigașe, cinci mii de soldați, din cei 27.000 de oameni angajați, au fost uciși, răniți sau dispăruți: chiar și comandantul francez, cavalerul de Belle-Isle, a fost ucis în luptă.

Din acea zi, bătălia de la Assietta a devenit un fel de legendă militară pentru forțele sarde și, ulterior, pentru armata italiană, însă nicio încercare serioasă de reconstituire a evenimentului nu a fost făcută vreodată. Doar francezii, la sfârșitul secolului al XIX-lea, au încercat să elaboreze un studiu mai detaliat al luptei prin publicarea manuscrisului scris de locotenentul G n ral de Vault în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Prin urmare, aceasta este prima lucrare completă care abordează istoria acestei bătălii.