Trebuie să-ți spun

Recenzii ale cititorilor

Cartea de memorii a lui Cathryn Vogeley, „Trebuie să-ți spun”, explorează experiența dureroasă de a fi mamă necăsătorită în anii 1960 și decizia emoțională de a-și da copilul spre adopție. Narațiunea rezonează cu multe femei din acea epocă, subliniind presiunile societății și lipsa de sprijin cu care s-au confruntat. Prin reflecții puternice și sincere, Vogeley aruncă lumină asupra impactului de durată al renunțării forțate asupra mamelor și copiilor lor.

Cartea este descrisă ca fiind puternică, sinceră și emoționantă, oferind o conexiune emoțională profundă cu experiențele autoarei. Recenzenții au apreciat povestea sinceră a lui Vogeley, care rezonează cu cei care au trecut prin situații similare. Memoriile sunt considerate oportune, mai ales în lumina problemelor contemporane legate de drepturile reproductive ale femeilor. Mulți cititori au găsit stilul de scriere captivant și au simțit un puternic sentiment de empatie și conexiune personală cu autoarea.

Unii cititori au remarcat tristețea și durerea sufletească prezente în narațiune, care ar putea fi o provocare emoțională pentru unii. Câteva recenzii menționează dorința de a avea o perspectivă mai largă asupra opțiunilor, în afara adopției, pe care femeile le-ar putea avea în mediile contemporane. În plus, memoriile pot evoca emoții mixte, inclusiv frustrarea față de normele societale din trecut, care poate fi un subiect greu.

(pe baza a 69 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

I Need to Tell You

Conținutul cărții:

Este 1968 și Cathryn Vogeley are 18 ani, este necăsătorită și însărcinată. Cum nunta nu mai este o opțiune, ea decide să își dea fetița spre adopție și să nu se mai gândească niciodată la asta. Decizia ei îi influențează restul vieții.

Timp de decenii, Cathryn permite ca această alegere să îi definească valoarea ca femeie, soție și mamă. În fiecare relație, în fiecare hobby, ea caută ceva sau pe cineva care să-i aline durerea constantă din piept creată de pierderea fetiței sale. Căutarea vindecării de către Cathryn dezvăluie că durerea ei nu este doar pentru copilul la care a renunțat, ci și pentru copilăria pe care a pierdut-o.

Aceste memorii frumos scrise spun povestea tulburătoare a unei femei care petrece aproape cincizeci de ani depășind consecințele unei decizii pentru a găsi iertarea, înțelegerea și pacea.