Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Trecutul minții” de Michael Gazzaniga prezintă o explorare atentă a conștiinței umane și a funcției creierului, concentrându-se în special asupra conceptului de „interpret” din emisfera stângă care construiește narațiuni ale experiențelor noastre. În timp ce mulți cititori consideră observațiile fascinante și lămuritoare, scrierea poate fi inconsistentă în ceea ce privește profunzimea și claritatea, făcând uneori dificilă navigarea pentru public.
Avantaje:⬤ Provoacă gândirea și luminează, oferind informații despre conștiință și funcționarea creierului.
⬤ Scrisă pentru un public larg, făcând ca subiectele complexe să fie ușor de abordat.
⬤ Discută concepte semnificative precum „interpretul”, pe care mulți îl consideră util pentru înțelegerea relațiilor minte-creier.
⬤ Anecdotele captivante și exemplele din neuroștiințe fac povestea captivantă.
⬤ Provoacă viziunile tradiționale asupra liberului arbitru și conștiinței.
Dezavantaje:⬤ Stil de scriere inconsistent; uneori prea tehnic sau prea simplificat pentru public.
⬤ Unii cititori au simțit o lipsă de profunzime în discutarea conceptelor critice, în special a conștiinței.
⬤ Ambiguitatea în explicarea „interpretului” și a implicațiilor sale ar putea lăsa cititorii confuzi.
⬤ Tonul uneori condescendent al autorului față de opiniile opuse îi poate submina credibilitatea.
⬤ Necesită o lectură atentă, ceea ce ar putea limita accesibilitatea pentru anumite categorii de public.
(pe baza a 19 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Mind's Past
Conținutul cărții:
De ce insistă creierul uman să interpreteze lumea și să construiască o narațiune? În această lucrare revoluționară, Michael S. Gazzaniga, unul dintre cei mai importanți neuroștiințifici cognitivi din lume, arată cum mintea și creierul nostru realizează uimitoarea performanță de a ne construi trecutul - un proces în mod evident plin de erori de percepție, memorie și judecată. Arătând că sistemele specifice încorporate în creierul nostru își fac treaba în mod automat și în mare măsură în afara conștiinței noastre, Gazzaniga pune sub semnul întrebării noțiunile noastre cotidiene despre sine și realitate. Implicațiile ideilor sale ating în profunzime natura percepției și a memoriei, profunzimea instinctului uman și modul în care ne construim cine suntem și cum ne integrăm în lumea din jurul nostru.
În ultimii treizeci de ani, științele minții au dezvoltat o imagine nu numai a modului în care sunt construite creierele noastre, ci și a scopurilor pentru care au fost construite. Imaginea emergentă este extraordinar de clară și precisă, subliniind ideea lui William James că oamenii au mult mai multe instincte decât alte animale. Fiecare copil se naște cu circuite care calculează informații care îi permit să funcționeze în lumea fizică. Chiar și ceea ce ne ajută să ne stabilim înțelegerea relațiilor sociale poate fi rezultatul legilor perceptive transmise creierului unui copil. Într-adevăr, capacitatea de a transmite cultura - un act care face parte doar din repertoriul uman - poate proveni din numeroasele noastre procese perceptiv-motorii automate și unice care dau naștere unor capacități mentale precum credința și cultura.
Gazzaniga explică modul în care mintea interpretează datele pe care creierul le-a procesat deja, făcând ca "noi" să fim ultimii care știu. El arată cum ceea ce "noi" vedem este adesea o iluzie și nu este deloc ceea ce creierul nostru percepe. Amintirile false devin o parte a experienței noastre; autobiografia este ficțiune. Explorând modul în care creierul permite minții, Gazzaniga ne îndreaptă spre unul dintre cele mai mari mistere ale evoluției umane: cum devenim ceea ce suntem.
