Trenul spre nicăieri: Al Doilea Război Mondial al unei femei, șofer de ambulanță, reporter, eliberator

Recenzii ale cititorilor

Cartea de memorii „Train to Nowhere” relatează experiențele trăite de Anita Leslie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca șofer de ambulanță pe diferite fronturi. Cartea oferă o perspectivă unică și personală asupra războiului și reflectă teme precum camaraderia, râsul și spiritul uman în mijlocul greutăților. În timp ce unii cititori apreciază natura sa lămuritoare și povestea frumoasă, alții o găsesc divagantă și nu este atractivă pentru gusturile lor.

⬤ Oferă o relatare unică și personală a celui de-al Doilea Război Mondial din perspectiva unei femei.
⬤ Bine scrisă, cu minunate pasaje descriptive.
⬤ Evidențiază camaraderia și momentele înălțătoare în mijlocul ororilor războiului.
⬤ Oferă informații despre dinamica socială și experiențele personale, surprinzând spiritul epocii.
⬤ A primit laude pentru profunzimea sa emoțională și capacitatea de a evoca gândirea.

⬤ Unii cititori au considerat că narațiunea este incoerentă și mai degrabă un jurnal social decât o carte de memorii serioasă.
⬤ S-a menționat faptul că nu ar fi suficient de captivantă pentru cei care caută o relatare istorică concentrată.
⬤ Câțiva au fost de părere că cartea ar putea fi lipsită de profunzime în descrierea războiului.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Train to Nowhere: One Woman's World War II, Ambulance Driver, Reporter, Liberator

Conținutul cărții:

O carte de memorii din cel de-al Doilea Război Mondial care urmărește aventurile unei șoferițe de ambulanță, în timp ce servește pe patru fronturi, este martora celor mai bune și celor mai rele aspecte ale umanității și navighează printre barierele impuse de sexismul din armata britanică.

Trenul spre nicăieri este o carte de război văzută prin ochii sardonici ai Anitei Leslie, o tânără amuzantă și plină de viață care își relatează experiențele cu un umor sec, găsind absurdul alături de tragic.

Fiică a unui baronet și verișoară primară a lui Winston Churchill, Anita s-a alăturat Corpului de Transport Mecanizat ca mecanic și șofer de ambulanță în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, servind în Libia, Siria, Palestina, Italia, Franța și Germania. Înaintea vremurilor sale, Anita deplânge „femeile de primă mână subordonate bărbaților de mâna a doua” și, întrucât armata engleză le interzicea femeilor să servească pe front, s-a alăturat Forțelor Franceze Libere pentru a face ceea ce simțea că este datoria ei.

Scrierea de scrisori în biroul recent eliberat al lui Hitler și defilarea la parada Victoriei contrastează cu observațiile privind prietenii uciși și cu o mamă care își răzbună fiul împușcând cu răceală un prizonier de război. Neclintit și lipsit de sentimentalism, Trenul spre nicăieri este o carte de memorii despre războiul Anitei, o carte care, mult timp după ce a fost scrisă, rămâne emoționantă și relevantă.

Cu o nouă introducere de Penny Perrick.