Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Blowing Clover, Falling Rain
Domeniul teopoeticii explorează modalitățile prin care îl facem pe Dumnezeu (prezent) - în special prin limbaj.
Această carte explorează chestiuni de teopoetică în legătură cu poezia centrală a Sublimului american. Ea oferă un nou angajament teologic față de ceea ce criticul literar Harold Bloom numește religia americană (transcendentalism: misticismul de casă al lui Emerson).
Mai precis, încearcă să reabiliteze conceptul de încredere în sine al lui Emerson de acuzația de egoism grosolan, situându-l în contextul misticismelor normative orientale și occidentale. Acesta întreprinde o abordare mai poetică a citirii poeziei cu influențe teologice, prin exegeza a patru poeți care constituie în mod colectiv canonul religios american al lui Bloom: Ralph Waldo Emerson, Walt Whitman, Wallace Stevens și Hart Crane. Acesta utilizează o versiune modificată a vechiului mod alegoric cvadruplu de citire a Scripturii, pentru a scoate în evidență dimensiunile teologice a patru texte esențiale (Nature, Song of Myself, Sunday Morning, Lachrymae Christi), pentru a oferi un mod mai imaginativ de a citi scrierile imaginative.
Pornind de la afirmația lui Emerson, conform căreia, așa cum există scriere creativă, există și lectură creativă, și de la afirmația lui Bloom, conform căreia o teorie a poeziei... trebuie să fie poezie, înainte de a putea fi utilă în interpretarea poemelor, cartea demonstrează modurile unice și viabile în care poemele sunt capabile să facă teologie - și să realizeze sau să întruchipeze adevăruri teopoetice.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)