Recenzii ale cititorilor
Rezumat:The Rise Of Music de Tim Blanning este o istorie socială care explorează transformarea muzicii dintr-o formă de artă dominată de tribunale într-un fenomen cultural larg consumat. Blanning analizează cinci domenii-cheie: statutul muzicienilor, scopul muzicii, evoluția spațiilor de spectacol, rolul tehnologiei și eliberarea muzicii pentru grupurile marginalizate. Deși cartea este bine scrisă și captivantă, unii cititori au semnalat erori factuale și o lipsă de profunzime în analiza muzicală.
Avantaje:⬤ Bine scrisă și captivantă
⬤ oferă o analiză istorică pătrunzătoare
⬤ acoperă o gamă largă de stiluri muzicale și impacturi culturale
⬤ ușor de citit și de citat
⬤ bună prezentare a aspectelor sociale ale muzicii.
Dezavantaje:⬤ Conține erori factuale cu privire la date și detalii istorice
⬤ îi lipsește discuția aprofundată a lucrărilor muzicale și analiza
⬤ unele capitole pot părea greoaie sau prea concentrate pe detalii istorice fără suficient context muzical
⬤ accentul eurocentric poate îndepărta unii cititori.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Triumph of Music: The Rise of Composers, Musicians and Their Art
Conținutul cărții:
Un distins istoric povestește ascensiunea muzicii și a muzicienilor în Occident, de la umili cântăreți de balade la maeștri angajați de patroni capricioși, la marii compozitori de geniu și la starurile rock de astăzi. Cum, întreabă el, a progresat muzica de la un statut subordonat la poziția sa actuală de supremație în rândul artelor creative? Mozart a fost literalmente dat afară din serviciul arhiepiscopului de Salzburg "cu un șut în fund", după cum s-a exprimat el. Cu toate acestea, mai puțin de o sută de ani mai târziu, cel mai puternic conducător al Europei - Împăratul William I al Germaniei - i-a adus un omagiu lui Wagner călătorind la Bayreuth pentru a asista la debutul "Inelului". Astăzi, Bono, care în 2006 a fost nominalizat drept următorul președinte al Băncii Mondiale, călătorește prin lume, sfătuind politicienii - iar aceștia par să asculte.
Drumul spre faimă și independență a început atunci când noile instrumente au permis muzicienilor să își pună în valoare creativitatea, iar editarea muzicală a permis ca capodoperele să fie interpretate pe scară largă în sălile de concerte ridicate pentru a răspunde interesului public în creștere. În secolul al XIX-lea, muzica nu mai era doar un instrument de celebrare a gloriei unui suveran sau a unei Ființe Supreme, ci era venerată în sine. În secolul al XX-lea, noi forțe tehnologice, sociale și spațiale s-au combinat pentru a face muzica din ce în ce mai populară și omniprezentă.
Într-un capitol final, Tim Blanning analizează muzica în conjuncție cu naționalismul, rasa și sexul. Deși nu întotdeauna în același ritm, muzica, societatea și politica, arată el, merg în aceeași direcție.
