Triumful zeilor mării: Războiul împotriva zeiței ascuns în povestirile lui Homer

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o abordare revizionistă a epopeilor lui Homer, sugerând că decorul Războiului Troian și aventurile lui Ulise își au rădăcinile în Atlantic, în special în Iberia, mai degrabă decât în Grecia clasică. Cartea combină miturile antice și diverse contexte istorice pentru a propune o nouă perspectivă asupra originilor civilizației și a impactului societăților matriarhale asupra istoriei.

Perspicace și bine documentată, cartea atrage cititorii cu referințele sale geografice și istorice detaliate. Ea contestă interpretările curente și oferă o resursă bogată pentru înțelegerea istoriei antice. Mulți cititori apreciază natura sa provocatoare și legăturile stabilite între diverse culturi și mituri.

Unii cititori au remarcat că cartea ar putea beneficia de o examinare mai critică a datării evenimentelor și a includerii mitologiei nordice. În plus, opiniile neconvenționale ar putea să nu fie pe placul tuturor cititorilor, în special al celor care preferă interpretările tradiționale ale operelor lui Homer.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Triumph of the Sea Gods: The War Against the Goddess Hidden in Homer's Tales

Conținutul cărții:

O cercetare a neconcordanțelor geografice din epopeea lui Homer localizează Troia pe coasta Iberiei, într-un conflict care a schimbat istoria.

- Menționează creșterea nivelului mării în 1200 î. Hr. ca fiind cauza invaziei și victoriei oamenilor mării atlanți asupra troienilor închinați zeiței care stăpâneau coastele.

- Identifică Troia (Troia) ca făcând parte dintr-o zonă cu trei orașe care a devenit ulterior Lisabona, Portugalia.

În The Triumph of the Sea Gods (Triumful zeilor mării), Steven Sora susține în mod convingător că poveștile lui Homer nu descriu aventuri în Marea Mediterană, ci sunt adaptări ale miturilor celtice care descriu un război de coastă din Atlantic care a avut loc în largul Peninsulei Iberice în jurul anului 1200 î.Hr. A fost un război între cultura celtică pro-zeiță care a prezidat ceea ce este astăzi Portugalia și cultura patriarhală a atlanților navigatori. Invazia popoarelor atlantice a adus distrugerea întregii regiuni care se întindea de la granița atlantică a Europei de Vest până în Egipt, Siria și Turcia. Acesta a fost un punct de cotitură nu numai din punct de vedere politic, ci și spiritual. Zeița a devenit demonizată, așa cum se vede în mituri precum Cutia Pandorei, în care femeia era considerată sursa răului, nu originea vieții, și în povestea lui Homer despre războiul epic dintre greci și troieni, care a fost declanșat de răpirea unei femei.

Lupta istorică reală descrisă în povestirile lui Homer, explică Sora, a avut loc în timpul ultimei dintr-o serie de creșteri ale nivelului mării care au inundat diferite mase de pământ (Atlantida) și au permis accesul pe mare în zone accesibile anterior doar pe uscat. "Zeii mării" (atlanții) au atacat regiunea cu trei orașe Troia (Troia), în apropiere de Lisabona de astăzi, care, la scurt timp după aceea, a fost victima unei serii devastatoare de cutremure de mare și tsunami-uri. Războiul și fenomenele meteorologice distructive care au urmat au frânt puterea acestei civilizații de pe litoral, ducând la o invazie în masă a popoarelor mării și la declinul rapid al culturii regiunii, închinate zeiței, care domnea acolo încă din epoca neolitică. Sora arată cum poveștile lui Homer permit lumii moderne să întrevadă acest conflict străvechi, care a fost întunecat timp de secole.