Tulalip, din inima mea: O relatare autobiografică a unei comunități din rezervație

Recenzii ale cititorilor

Cartea surprinde vocea și moștenirea lui Harriette Shelton Dover, o figură importantă a comunității Tulalip și o susținătoare declarată a poporului său. Cartea cuprinde transcrieri ale conversațiilor sale, oferind o perspectivă unică asupra istoriei, culturii și provocărilor cu care se confruntă nativii americani din Tulalip. Cititorii apreciază profunzimea personală și istorică a cărții, care servește, de asemenea, ca o înregistrare vitală a luptelor între generații și a importanței moștenirii.

⬤ Oferă informații indispensabile și unice despre istoria și cultura Tulalip.
⬤ Captează vocea, umorul și opiniile lui Harriette Shelton Dover în mod viu.
⬤ Oferă o portretizare afectuoasă a moștenirii nativilor americani și a luptelor comunității.
⬤ O sursă de inspirație și îndrumare pentru cititori.
⬤ Implică cititorii cu povești personale care rezonează emoțional.

⬤ Unii cititori au considerat că nu este o lectură ușoară din cauza structurii și profunzimii sale.
⬤ Lipsă de informații detaliate pe anumite subiecte, cum ar fi funcționarea administrației federale și practicile religioase străvechi.
⬤ Unele aspecte pot părea inexplicabile sau presupuse, lăsând cititorii să dorească mai mult context.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Tulalip, From My Heart: An Autobiographical Account of a Reservation Community

Conținutul cărții:

În Tulalip, din inima mea, Harriette Shelton Dover își descrie viața în Rezervația Tulalip și povestește multitudinea de probleme cu care s-au confruntat triburile după reinstalare.

Născută în 1904, Dover a crescut ascultându-i pe bătrânii tribului ei povestind despre greutățile pe care le-a presupus mutarea din satele lor în rezervația din golful Tulalip: aprovizionarea insuficientă cu alimente și apă, condițiile economice dure și persecuția religioasă care a scos în afara legii casele potlatch și alte practici ceremoniale. Dover însăși a petrecut zece luni traumatizante în fiecare an într-un internat indian, o experiență care i-a dezvoltat conștiința politică și simțul acut al dreptății.

Dover, prima femeie indiancă care a făcut parte din consiliul de administrație al Tulalip, își descrie experiențele în stilul său personal, adesea feroce, dezvăluind legăturile puternice ale tribului său și loialitatea durabilă față de pământul ocupat acum de alții.