Turnura fascistă în dansul lui Serge Lifar: Baletul francez interbelic și ocupația germană

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează intersecția dintre istoria dansului și fascism, concentrându-se în special asupra baletului francez în timpul secolului al XX-lea. În timp ce unii cititori au considerat conținutul lămuritor și valoros, alții au criticat titlul și structura pentru că sunt înșelătoare și dificil de parcurs.

Cartea oferă o perspectivă iluminatoare asupra influenței fascismului asupra dansului, în special prin discuții despre fascismul corporal și neoclasicism. Fotografiile selectate sunt eficiente în ilustrarea punctelor cheie și prezintă un studiu captivant care încurajează regândirea conceptelor stabilite în dans și istoria artei.

Titlul este înșelător, deoarece cartea se concentrează în primul rând pe istoria dansului în Franța secolului al XX-lea, mai degrabă decât să abordeze direct fascismul pe tot parcursul. Structura, puternic dependentă de notele de subsol, o face o lectură dificilă, scăzând din claritatea generală a argumentelor. Unele aspecte ale contextului istoric, cum ar fi rolul controversat al lui Serge Lifar, sunt abordate inadecvat.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Fascist Turn in the Dance of Serge Lifar: Interwar French Ballet and the German Occupation

Conținutul cărții:

Dansatorul și coregraful ucrainean Serge Lifar (1905-86) este recunoscut atât ca modernizator al baletului francez în secolul al XX-lea, cât și ca păstrător al flăcării tradiției clasice pe care s-a întemeiat gloria baletului francez.

După ce a emigrat în Franța din Rusia în 1923 pentru a se alătura Baleturilor Ruse ale lui Diaghilev, Lifar a fost numit dansator vedetă și director de balet la Opra din Paris în 1930. Deși era destul de nepopular în presa franceză la începutul numirii sale, Lifar a ajuns să domine scena dansului parizian - prin publicațiile sale, precum și prin dans și coregrafie - până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, atingând apogeul faimei sale în timpul ocupației germane a Parisului (1940-1944).

Zvonurile privind colaboraționismul său rămânând neconcludente în perioada postbelică, Lifar s-a retras în 1958. Această carte nu numai că reevaluează cariera lui Lifar, atât din punct de vedere estetic, cât și politic, dar oferă, de asemenea, o reevaluare mai largă a situației dansului - în special a neoclasicismului baletului - în prima jumătate a secolului al XX-lea. The Fascist Turn in the Dance of Serge Lifar este prima carte care nu numai că discută rezistența față de Lifar în presa franceză la începutul carierei sale atât de mitologizate, dar și prima care prezintă dovezi substanțiale ale colaboraționismului lui Lifar și le corelează cu profilul său artistic din deceniul precedent.

Examinând semnificația politică a discuției critice despre corpul și tehnica lui Lifar, autorul Mark Franko oferă baza pe care să înțelegem imaginile narcisiste și eroice ale lui Lifar din anii 1930 ca prefigurând rolul pe care îl va juca în timpul ocupației. Prin cercetări de arhivă extinse în documente nepublicate ale epocii, rapoarte ale poliției, transcrierea procesului său postbelic și coloane de ziar rar citate pe care Lifar le-a scris, Franko reconstruiește activitățile politice, convingerile politice și ambițiile politice ale dansatorului în timpul ocupației.