Turnura pragmatică în drept: Inferența și interpretarea în discursul juridic

Titlul original:

The Pragmatic Turn in Law: Inference and Interpretation in Legal Discourse

Conținutul cărții:

În interpretarea juridică, de unde provine sensul? Dreptul este făcut din limbaj, însă dreptul, spre deosebire de alte discipline legate de limbaj, nu a experimentat până acum "întoarcerea pragmatică" către inferență și construirea sensului. Această carte investighează în ce măsură o viziune pragmatică asupra interpretării lingvistice și juridice poate conduce la noi viziuni teoretice pentru drept și, în plus, la consecințe practice în luarea deciziilor juridice.

Cu accentul său tradițional pe litera legii și stabilitatea imuabilă a unui text ca fundament juridic, dreptul a fost lent în a adopta perspectiva pragmatică: și anume, experiența și activitatea utilizatorului de limb㐠în crearea sensului. Obișnuite mai mult cu noțiunile literale decât cu cele pragmatice ale sensului, adic㠏în text mai degrabă decât construit de vorbitori și ascultători, disciplinele juridice pot fi rezistente din punct de vedere cultural la orientarea pragmatică. Prin reunirea perspectivelor diferite, dar complementare, ale pragmaticienilor și ale avocaților, această carte abordează problema măsurii în care sensul juridic poate fi analizat în mod productiv ca derivând din resurse aflate dincolo de text, dincolo de litera legii.

Această colecție reanalizează fezabilitatea noțiunii de sens literal pentru interpretarea juridică și, în același timp, fezabilitatea sensului pragmatic pentru drept. Pot explicațiile sensului pragmatic să sprijine acțiunile instanțelor în același mod în care conceptele sensului literal au sprijinit în mod tradițional interpretările statutare și hotărârile judecătorești? Care sunt consecințele unei viziuni a limbajului bazate pe utilizator pentru drept, atât în practicile sale de interpretare, cât și în definirea sa ca domeniu? Cititorii vor găsi în această colecție mijloace de abordare a acestor întrebări și căi promițătoare de cercetare a caracteristicilor inferenței în drept, specifice genului și domeniului.

În multe privințe, problema sensului literal vs. pragmatic limitat la text vs. depășirea acestuia va părea să fie paralelă cu dihotomia din drept dintre textualism și intenționalism. Există, într-adevăr, conexiuni lămuritoare între perechea de termeni lingvistici și cei juridici mai controversați public. Dar paralela nu este exactă, iar dihotomia lingvistică este în orice caz anterioară celei juridice. Chiar dacă investigația lingvistico-pragmatică poate servi domeniilor juridice, întrebările juridice în sine trimit la condițiile centrale ale tuturor semnificațiilor lingvistice.