Twice There Was a Country

Conținutul cărții:

Poezie. "Alen Hamza este un poet liric de prim rang, iar TWICE THERE WAS A COUNTRY dovedește acest lucru cu poeme care alchimizează trecutul și prezentul, personal și politic, durerea și sărbătoarea într-un mod care duce la liniște absolută: "Tăcerea are o mamă în ea și vara / refuză să meargă mai departe". De-a lungul acestui volum, Hamza acționează ca un fel de Adam, numind oameni, locuri și evenimente cu exactitatea care îi permite să recupereze tot ceea ce a fost pierdut vreodată: "Cei de sub noi nu sunt morți. / Ei sunt dansatori. Noi suntem muzica". Acesta este un debut strălucit." - Jericho Brown.

"Alen Hamza scrie poeme care oscilează între uitare și amintire, între cei doi zei ai sufletului său - Bosnia și Herțegovina și America - între două limbi și între viața care a trecut și viața care trece... Poemele sale te confruntă cu propria ta viață și te rănesc și te vindecă cu aceeași intensitate." - Lidija Dimkovska.

"Cu aceste poeme cu un magnetism întunecat, Alen Hamza ne plasează într-o lume a tulburărilor politice, a dislocării personale și a fracturilor emoționale cu un echilibru și un decor uimitor. Citind TWICE THERE WAS A COUNTRY, am senzația că sunt ghidat de o mână blândă și fermă în timp ce bombele explodează în jurul nostru, și cu siguranță acesta este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poate face poezia." - Dean Young.

"TWICE THERE WAS A COUNTRY explorează identitatea lui Hamza ca refugiat bosniac care încearcă, și în egală măsură rezistă, să se asimileze politicii culturale a Statelor Unite. Poemele lui Hamza sunt jucăușe și adesea suprarealiste; examinarea modului în care limbajul modelează identitățile noastre politice și culturale este oportună și nuanțată. Aici, moștenirea traumei din timpul războiului este abordată cu o atingere ironică și un simț al jocului fabulos, acordând o atenție deosebită modurilor în care atât engleza, cât și bosniaca sunt folosite - sau folosite greșit - de vorbitori disperați să își refacă, dar și să își păstreze sentimentul de sine. 'I)n final, îmi dau seama că am vrut cu adevărat / să fiu un poem', scrie Hamza, iar în frumusețea acestor poeme prind viață numeroasele contradicții inerente identității imigrantului." - Paisley Rekdal.

"Alen Hamza ne arată cu delicatețe ce se întâmplă cu psihicul intern în timpul exilului și în perioada ulterioară acestuia. Există dor, deplasare, absurditate, da; dar oh, există și umor, surpriză și bucurie... Hamza recunoaște că "această epocă cere să fie mestecată", iar în acest debut strălucit, el ne oferă "cuvinte mestecate de americani"." -- Javier Zamora.