Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Leonardo's Incessant Last Supper” de Leo Steinberg este lăudată pentru analiza sa profundă și cuprinzătoare a picturii iconice a lui Leonardo da Vinci, oferind perspective și perspective noi care depășesc interpretările tradiționale. Cititorii apreciază examinarea detaliată a compoziției, semnificației și contextului istoric al picturii, cu o gamă bogată de ilustrații care susțin textul. Cu toate acestea, unii cititori remarcă faptul că, deși cartea oferă o explorare amplă, este posibil să nu abordeze anumite interpretări speculative ale picturii, lăsând potențial unele întrebări fără răspuns.
Avantaje:⬤ Analiză aprofundată care depășește interpretările tradiționale.
⬤ Atrage cititorii cu perspective fascinante asupra semnificației și istoriei picturii.
⬤ Bogat ilustrată cu detalii și diagrame.
⬤ Oferă perspective noi și straturi multiple de înțelegere.
⬤ Un tribut adus expertizei lui Steinberg în istoria artei și aprecierii frumuseții.
Dezavantaje:⬤ Poate să nu acopere aspecte speculative sau interpretări alternative (de exemplu, Ioan Botezătorul ca femeie).
⬤ Unii cititori pot găsi anumite detalii copleșitoare din cauza profunzimii cărții.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Leonardo's Incessant Last Supper
Conținutul cărții:
O privire nouă asupra multiplicității semnificațiilor ultimei cine a lui Leonardo.
O imagine universal recunoscută, examinată și descrisă la nesfârșit, copiată, adaptată, ironizată fără încetare: ultima cină aproape distrusă a lui Leonardo mai oferă ceva nou de văzut sau de spus? Această carte este un "da" răsunător la ambele întrebări. Prin percepție directă - și acordând atenție activității cercetătorilor anteriori și criticii încorporate în producția copiștilor din ultimii cinci sute de ani - Leo Steinberg demonstrează că pictura murală a lui Leonardo a fost în mod constant simplificată excesiv. Acest tablou, cel mai bine gândit din arta occidentală, pictat în anii 1490 pe peretele nordic al refectoriului Santa Maria delle Grazie din Milano, este o minune de semnificații comprimate. Subiectul său nu este un moment oprit, ci succesivitatea și durata. Nu este doar anunțul lui Hristos cu privire la viitoarea trădare, ci, în egală măsură, instituția Euharistiei. Mai mult decât impulsul de moment îi animă pe ucenici și mai mult decât perspectiva le determină locuința. Deși geometria lui Leonardo se supune tuturor regulilor, ea răspunde, de asemenea, acțiunii lui Hristos din centru, ca și cum ar emana din primul motor. Imaginea este simultan narativă și sacramentală.
Așa cum protagonistul său are două naturi, așa cum dublul eveniment al acestei nopți este atât supunerea umană, cât și dispensa divină - astfel, întregul tablou se dovedește a fi fost conceput în duplex: un joc de cuvinte sublim. Între timp, dezacordul nesfârșit cu privire la ce anume este reprezentat, ce exprimă acțiunile reprezentate, cum și unde este așezată această adunare - toate aceste dispute încă aprinse sunt atribuite unei singure presupuneri greșite: că Leonardo a intenționat ca totul să fie clar și lipsit de ambiguitate și că orice semnificație o exclude în mod necesar pe oricare alta. Pe măsură ce Steinberg dezvăluie o abundență de interrelații semnificative trecute anterior cu vederea, capodopera lui Leonardo își recapătă prospețimea concepției sale inițiale și puterea de a fascina.
