Ultima dată când am văzut-o pe Amelia Earhart: Poezii

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție de poezii care explorează teme profunde printr-un limbaj accesibil, ceea ce o face potrivită atât pentru cititorii ocazionali, cât și pentru discuțiile academice. În timp ce mulți cititori îi laudă imaginile vii și profunzimea emoțională, unii consideră că poeziile nu lasă o impresie de durată.

Cititorii apreciază poezia strălucitor de incendiară, exprimarea accesibilă, dar puternică a unor teme profunde și imaginile puternice care evocă emoții și amintiri. Cartea a fost lăudată pentru valoarea sa educativă, ceea ce o face potrivită pentru discuțiile la clasă.

Unii cititori consideră că poemele nu sunt nici memorabile, nici inspiratoare, criticând în special poemele axate pe o tânără femeie din anii 1940. Câteva recenzii sugerează că, în ciuda imaginilor captivante, impactul general al poemelor lipsește.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last Time I Saw Amelia Earhart: Poems

Conținutul cărții:

Fie că este vorba de poemul din titlu, rostit de cei care au trăit cu nostalgie și indirect prin intermediul celebrului aviator dispărut, fie că este vorba de "Circus Fire, 1944", care relatează în mod intim o tragedie obsedantă din New England, Gabrielle Calvocoressi își folosește darurile sale prodigioase de imaginație și empatie pentru a da glas speranței și suferinței din micile orașe americane.

În versuri vernaculare și minuțioase, ea transmite ambițiile și eșecurile unei populații dezorientate, de exemplu, în portretul de jazz "Suite Billy Strayhorn", sau în secvența captivantă și împletită "At the Adult Drive-In", care transmite, în același timp, o corupție personală și comunitară. Penetrant și plin de compasiune, The Last Time I Saw Amelia Earhart descrie, cu un arc de povestitor, peisajul tulbure al celor rămași în urmă.