Ultima minciună

Recenzii ale cititorilor

„Ultima minciună” a lui Tony Gloeggler este o colecție de poezii convingătoare care explorează evenimentele cotidiene prin intermediul unor personaje de neuitat și al unor vignetă urbane. Poemele se leagă profund de teme precum acceptarea, stagnarea și căutarea validării în viața obișnuită, demonstrând capacitatea unică a lui Gloeggler de a crea narațiuni puternice.

Scrisul este descris ca fiind uimitor și unic, făcând situațiile cotidiene convingătoare. Personajele sunt portretizate ca fiind de neuitat, ceea ce adaugă profunzime colecției. Mulți recenzenți l-au lăudat pe Gloeggler ca fiind unul dintre cei mai buni poeți contemporani, iar capacitatea sa de a evoca emoții și gânduri puternice este foarte apreciată. Colecția este remarcată pentru reflecțiile sale autentice asupra vieții urbane și a experienței umane.

Unele recenzii sugerează că temele pot părea repetitive sau lipsite de un sentiment de catharsis. Există un comentariu cu privire la inerția personajelor, care ar putea să nu fie pe placul cititorilor care caută narațiuni transformative. În plus, în timp ce unii apreciază nuanțele ironice, alții pot găsi absența unor poziții morale puternice în poezii mai puțin atractive.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last Lie

Conținutul cărții:

Folosind linii înșelător de simple care transformă în artă evenimente obișnuite din viață, Tony Gloeggler umple noua sa colecție, THE LAST LIE, cu oameni care nu se integrează ușor, firește. Este o carte plină de invalizi, de singurul băiat dintr-o casă din clasa muncitoare care ținea o carte sub pat, de superstaruri din curtea școlii, de ultimul alb rămas în picioare în Bed Stuy, de cântece de dragoste și disperare din subsol, de ritmul trenului F aglomerat, de bărbați cu handicap de dezvoltare și de un băiat cu autism.

Este tipul care stătea în spatele atelierului, care știa că Springsteen, Thurman Munson și Brian Wilson vor însemna întotdeauna mai mult pentru el decât Shakespeare, Ginsburg și Ashbery, dar care totuși vrea să scrie o poezie mai bună decât cele pe care ai fost obligat să le citești la școală, o poezie care te va lovi ca un pumn în stomac, dar numai dacă un pumn ar putea fi cumva și tandru. Este o carte despre cei liniștiți, cei pe care nu-i observi, cei care nu ridică niciodată mâna pentru a face voluntariat, nu trag în clasă sau nu fac un tur al victoriei după ce au făcut jocul câștigător. Ei nu dau vina pe părinții lor pentru nimic și nu au învățat niciodată cum să traverseze o cameră aglomerată pentru a vorbi cu o femeie drăguță sau cum să ceară ajutorul cuiva.

Este modul în care trec prin zile încercând să găsească locuri și oameni, fără scuze, doar o singură persoană, care îi poate ajuta să se simtă acasă cu ei înșiși. Este vorba despre pierdere, dragoste, singurătate, dorință, puterea memoriei și despre ceea ce este dorit și ratat.

THE LAST LIE este despre viața ta. Exact. Doar că diferită.

Mai rău. Mai bună.