Evaluare:
Cartea „Hitler's Last Hostages” („Ultimii ostatici ai lui Hitler”) de Mary M. Lane pătrunde în istoria complexă a artei naziste jefuite, concentrându-se asupra obsesiei lui Hitler pentru artă, asupra furturilor comise de regimul său și asupra implicațiilor de durată ale acestor acțiuni asupra Germaniei contemporane. Narațiunea împletește relatările istorice cu consecințele din zilele noastre, evidențiind în special familia Gurlitt și rolul lor în controversa actuală privind arta furată. În ciuda subiectului său greu, cartea este lăudată pentru cercetarea minuțioasă și scrierea captivantă.
Avantaje:Bine documentată, meticulos detaliată și excelent scrisă, cartea oferă o perspectivă puternică asupra obsesiei lui Hitler pentru artă și a implicațiilor sale întunecate. Cartea scoate la lumină moștenirea complexă a artei jefuite și problemele morale contemporane legate de restituire. Cartea împletește eficient narațiunile istorice cu implicațiile moderne, ceea ce o face informativă atât pentru pasionații de istorie, cât și pentru iubitorii de artă.
Dezavantaje:Unii cititori au considerat că accentul pus pe George Grosz este prea detaliat și distrage atenția de la narațiunea principală a artei jefuite. Există, de asemenea, probleme cu organizarea și fluxul cărții, care pot deruta cititorii. În plus, câteva critici menționează că propria lectură a cărții de către autor a diminuat experiența, iar cartea ar putea fi prea tehnică pentru cititorii ocazionali.
(pe baza a 41 recenzii ale cititorilor)
Hitler's Last Hostages: Looted Art and the Soul of the Third Reich
Obsesia lui Adolf Hitler pentru artă nu numai că a alimentat viziunea sa asupra unui stat nazist purificat - ci a fost nucleul ideologiei sale fasciste. Urmările sale trăiesc până în zilele noastre.
Nazismul s-a înălțat prin forță brută și prin tiranie culturală. Germania de la Weimar era o societate bulversată, iar ascensiunea lui Hitler a fost obținută nu numai prin folosirea armatei, ci și prin restricționarea expresiei artistice. Hitler, el însuși un artist, le-a promis cetățenilor abătuți ai Germaniei postbelice un Reich purificat, curățat de influențele „degenerate”.
Când Hitler a venit la putere în 1933, a eliminat așa-numita artă „degenerată” din societatea germană și a promovat artiștii pe care îi considera întruchiparea „idealului arian”. Artiștii care au produs lucrări provocatoare și provocatoare au fugit din țară. Curatorii și comercianții de artă și-au organizat stocurile. Mii de mari opere de artă au dispărut - și doar o mică parte dintre ele au fost redescoperite după cel de-al Doilea Război Mondial.
În 2013, guvernul german a confiscat aproximativ 1 300 de lucrări de Henri Matisse, George Grosz, Claude Monet și alți maeștri din apartamentul lui Cornelius Gurlitt, fiul retras al unuia dintre principalii comercianți de artă ai lui Hitler. Timp de doi ani, guvernul a ținut secretă descoperirea. În „Ultimii ostatici ai lui Hitler”, Mary M. Lane dezvăluie soarta acelor opere și spune povestea definitivă a artei în cel de-al Treilea Reich și lupta continuă a Germaniei de a repara greșelile trecutului.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)