Ultimul cântec al omului

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Musing on the Apocalypse” prezintă o explorare atentă și plină de umor a naturii umane, în decorul distopic al Hong Kong-ului. În timp ce narațiunea abordează teme filosofice și probleme de mediu, ea îmbină umorul cu reflecții emoționante. Personajele se confruntă cu preocupări umane atemporale, cum ar fi dragostea și pierderea în mijlocul unei civilizații în descompunere. Cu toate acestea, unii cititori ar putea să o găsească mai mult filosofică decât axată pe acțiune, ceea ce duce la așteptări mixte. În general, este celebrată pentru profunzimea și originalitatea sa.

⬤ Provocator și filozofic
⬤ plin de umor și bine scris
⬤ folosește eficient Hong Kong-ul ca decor
⬤ ridică probleme importante de mediu și umane
⬤ personajele sunt relatabile și bine desenate
⬤ amestecă teme serioase cu spirit.

⬤ Unii cititori o pot găsi prea filozofică și lipsită de acțiune
⬤ așteptările pot diferi pe baza materialului promoțional
⬤ anumite elemente ale poveștii pot părea derutante, cum ar fi alegerile făcute de personaje într-o lume muribundă.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Man's Last Song

Conținutul cărții:

Rasa umană se confruntă cu extincția iminentă. Anul este 2090.

Populația globală a scăzut la mai puțin de o jumătate de milion; vârsta medie este de aproximativ șaizeci de ani. După patruzeci de ani de sterilitate aproape universală, omenirea dispare în timp ce restul planetei revine în forță. Câțiva supraviețuitori din Hong Kong se confruntă cu provocarea de a se adapta la viața de sălbatici postmoderni, redescoperind instinctele care au fost îndelung suprimate de civilizație.

Pentru acești oameni ai peșterilor postmoderni care locuiesc în rămășițele de beton ale unei metropole pustii, viața a devenit o călătorie solitară de autodescoperire în care își reevaluează și omenirea. Relațiile lor cu natura, între ei și cu ei înșiși s-au schimbat fundamental.

Dilema, durerea și plăcerea iubirii, prieteniei, compasiunii, îmbătrânirii și singurătății au fost accentuate de dictaturi pragmatice. Necunoscutul - Dumnezeu, Dao, moartea, chiar și realitatea - a căpătat dimensiuni noi și schimbătoare în lumea muribundă a omului.

Cum a ajuns Homo sapiens în această situație disperată? Privind în urmă, cu o retrospectivă împrumutată din viitor, cititorii se pot alătura personajelor din această carte, considerând lumea de astăzi absurdă, chiar sinucigașă. Alții se pot agăța cu tenacitate de un lucru care nu s-a schimbat: speranța.