Ultimul dintre hipioți: Un roman isteric

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o lectură captivantă și rapidă, care îmbină istoria, narațiunea personală și politica anarhistă, atrăgând în special fanii mișcărilor contraculturii din anii 1960 și 1970. Cartea a primit laude pentru stilul său de scriere captivant și pentru conținutul care îndeamnă la reflecție, dar se observă că are limitări din cauza conciziei sale.

** Interesant și rapid de citit ** Interesant din punct de vedere intelectual cu un amestec de istorie și narațiune personală ** Oferă o critică aprofundată a miturilor culturale din anii 1960 și 1970 ** Scris într-un stil ușor de citit și convingător ** Ideal pentru fanii contra-culturii și politicii anarhiste ** Versiunea actualizată adaugă relevanță contemporană ** A primit ratinguri ridicate pentru calitate și serviciu

** Incompletitudine datorată dimensiunii sale reduse (doar 100 de pagini) ** Unele critici ale figurilor culturale pot părea prea dure sau cinice ** Poate să nu placă celor neinteresați de temele anarhiste sau de critica contraculturii

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Last of the Hippies: An Hysterical Romance

Conținutul cărții:

Publicată pentru prima dată în 1982 ca parte a albumului Crass Christ: The Album, cartea lui Penny Rimbaud The Last of the Hippies este o polemică anarhistă înflăcărată, centrată pe povestea prietenului său, Phil Russell (cunoscut și sub numele de Wally Hope), care a fost ucis de stat în timp ce era încarcerat într-o instituție psihiatrică.

Wally Hope a fost un vizionar și un liber-cugetător, a cărui viață a avut o influență profundă asupra multora din cultura underground britanică și nu numai. A fost o figură importantă în ceea ce poate fi descris ca fiind organizarea Festivalului liber de la Windsor din 1972 până în 1974, precum și un impuls pentru Festivalul liber de la Stonehenge.

Wally a fost arestat și încarcerat într-un ospiciu după ce a fost găsit în posesia unei cantități mici de LSD. Ulterior a fost eliberat, iar ulterior a murit. Verdictul oficial a fost că Russell s-a sinucis, deși Rimbaud a descoperit dovezi solide că a fost ucis. Furia lui Rimbaud față de întrebările fără răspuns legate de moartea prietenului său l-a inspirat în 1977 să formeze trupa punk anarhistă Crass.

În decurs de șapte ani, din 1977 până la destrămarea lor în 1984, Crass a readus aproape de unul singur la viață mișcările pacifiste și anarhiste, pe atunci moribunde. The Last of the Hippies a devenit rapid textul de referință a ceea ce era cunoscut atunci sub numele de anarcho-punk și care a înflorit ulterior în mișcarea anti-globalizare.

Această ediție revizuită este însoțită de o nouă introducere, în care Rimbaud pune la îndoială unele dintre premisele pe care le-a stabilit în original.