Ultimul lacheu

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o privire nostalgică asupra Irlandei din anii '60 și '70 și este deosebit de atrăgătoare pentru cei care au o legătură personală cu acea epocă. Cu toate acestea, stilul neconvențional, în special absența majusculelor, a stârnit opinii mixte, unii cititori considerând-o amuzantă, în timp ce alții o consideră ilizibilă.

Referințe nostalgice la Irlanda anilor 1960 și 1970, stil narativ amuzant, observații pătrunzătoare despre viață, lectură amuzantă în ciuda problemelor stilistice, atrăgătoare pentru cei familiarizați cu epoca.

Lipsa majusculelor îngreunează lectura pentru unii, ceea ce duce la afirmații de necitire; stilul de scriere neconvențional poate frustra unii cititori.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last Footman

Conținutul cărții:

În vara anului 1964, Gillies Macbain, în vârstă de 21 de ani, sosește la Dublin cu feribotul din Anglia, având doar o bicicletă, o valiză și un cort. Tânăr, chipeș și carismatic, începe să lucreze ca lacheu într-una dintre casele aristocrației muribunde.

Astfel începe incursiunea sa în eșaloanele superioare ale societății irlandeze. The Last Footman (Ultimul lacheu) este o narațiune intrigantă care descrie o parte a societății irlandeze în declin, pe care Macbain o subminează cu umor ironic. Macbain se găsește într-o nișă precară: granița dintre etaj și parter, iar mai târziu granița propriu-zisă dintre Irlanda de Nord și sud.

Aici, el se întâlnește cu o multitudine de personaje, de la boemi socialiști până la șarlatanul Sketchly și la hipioții cu morala lor plină de rouă. Printre acestea se numără o întâlnire cu Mick Jagger și Marianne Faithfull, care reprezintă o întruchipare a modului de viață de Macbain, între stilul de viață plin de farmec și stilul de viață cotidian.

Memoriile lui Macbain parcurg toată gama claselor sociale irlandeze, de la prietenia sa cu micii fermieri și chiriași din comitatul Monaghan, la colaborarea cu o distribuție dubioasă de actori și producători pe un platou de filmare de la Castle Leslie, până la căsătoria în cercul "bogaților leneși". O poveste irezistibilă spusă de un povestitor fermecător, aceste memorii aruncă lumină asupra unei epoci a industriei casnice irlandeze și a istoriei sociale irlandeze, care a fost aproape uitată.