Ultimul om

Recenzii ale cititorilor

„Ultimul om” de Mary Shelley stârnește reacții contradictorii din partea cititorilor, unii lăudându-i profunzimea emoțională și perspectivele filosofice, în timp ce alții îi critică narațiunea verboasă și rătăcitoare. Romanul, plasat într-un viitor distopic, explorează teme precum singurătatea, compania și decăderea omenirii din cauza bolilor. Unii cititori consideră că limbajul și stilul victorian al lui Shelley reprezintă o provocare, ducând la o experiență de lectură plictisitoare, în timp ce alții apreciază narațiunea complexă și dezvoltarea personajelor în ciuda ritmului lent.

⬤ Teme filosofice bogate și profunzime emoțională care rezonează cu cititorii.
⬤ Proză frumoasă și vie care surprinde esența singurătății și a tovărășiei.
⬤ Narațiune convingătoare și tragică care îi ține pe unii cititori implicați.
⬤ Importanță istorică ca unul dintre primele romane distopice.

⬤ Stilul de scriere verbos, înfloritor și divagant, care poate fi plictisitor.
⬤ Ritmul lent și structura narativă plictisitoare care pot descuraja cititorii.
⬤ Lipsa elementelor futuriste și încercările eșuate de a descrie o societate avansată.
⬤ Unele ediții ale cărții sunt prost corectate, ceea ce duce la frustrare.

(pe baza a 166 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last Man

Conținutul cărții:

Ultimul om este un roman științifico-fantastic apocaliptic de Mary Shelley, care a fost publicat pentru prima dată în 1826. Cartea vorbește despre o lume viitoare care a fost devastată de o ciumă. Romanul a fost criticat dur la acea vreme și a fost practic necunoscut până la o renaștere academică începând cu anii 1960. Este remarcabil în parte pentru portretele semi-biografice ale figurilor romantice din cercul lui Shelley, în special ale soțului târziu al lui Shelley, Percy Bysshe Shelley și Lord Byron.

Mary Shelley (Mary Wollstonecraft Godwin; 30 august 1797 - 1 februarie 1851) a fost o romancieră, nuvelistă, dramaturg, eseistă, biografă și scriitoare de călătorii britanică, cunoscută mai ales pentru romanul său gotic Frankenstein: or, The Modern Prometheus (1818). De asemenea, a editat și promovat operele soțului său, poetul și filosoful romantic Percy Bysshe Shelley. Tatăl ei a fost filosoful politic William Godwin, iar mama ei a fost filosofa și feminista Mary Wollstonecraft.

Până în anii 1970, Mary Shelley era cunoscută mai ales pentru eforturile sale de a publica operele lui Percy Shelley și pentru romanul său Frankenstein, care rămâne foarte citit și a inspirat numeroase adaptări teatrale și cinematografice. Cercetările recente au oferit o imagine mai cuprinzătoare a realizărilor lui Mary Shelley. Cercetătorii s-au arătat din ce în ce mai interesați de producția sa literară, în special de romanele sale, care includ romanele istorice Valperga (1823) și Perkin Warbeck (1830), romanul apocaliptic The Last Man (1826) și ultimele sale două romane, Lodore (1835) și Falkner (1837). Studiile asupra lucrărilor sale mai puțin cunoscute, precum cartea de călătorii Rambles in Germany and Italy (1844) și articolele biografice pentru Dionysius Lardner's Cabinet Cyclopaedia (1829-46) susțin opinia tot mai răspândită că Mary Shelley a rămas o radicală politică pe tot parcursul vieții sale. Lucrările lui Mary Shelley susțin adesea că cooperarea și simpatia, în special cele practicate de femei în cadrul familiei, sunt modalități de reformare a societății civile. Acest punct de vedere era o provocare directă la adresa etosului romantic individualist promovat de Percy Shelley și a teoriilor politice iluministe articulate de tatăl ei, William Godwin. (Wikipedia)