Ultimul om sănătos: Michael Cardew: Oale moderne, colonialism și contracultura

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o biografie detaliată a lui Michael Cardew, un olar proeminent al secolului al XX-lea, care explorează viața, filosofia și contribuțiile sale la olărit, în special în contextul colonial din Africa de Vest. Cartea combină cercetarea aprofundată cu relatările personale, oferind o perspectivă asupra caracterului lui Cardew și a complexității relațiilor și meșteșugului său.

Cartea prezintă o cercetare detaliată, o narațiune bogată și valori de producție ridicate. Ea explorează viața complicată a lui Michael Cardew, fiind în același timp perspicace din punct de vedere politic și plină de compasiune în portretizarea relațiilor sale diverse. Cititorii o consideră bine scrisă, informativă și fascinantă, fiind o completare valoroasă a colecțiilor de ceramică.

Unii cititori au remarcat că nivelul de detaliere poate fi uneori copleșitor, cu prea multe informații furnizate pe alocuri. Câțiva au exprimat dificultăți în înțelegerea unora dintre concluziile trase de autor.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last Sane Man: Michael Cardew: Modern Pots, Colonialism, and the Counterculture

Conținutul cărții:

Atelierul britanic de olărit Michael Cardew (1901-1983) a fost un om al paradoxului, un modernist căruia nu-i plăcea modernitatea, un servitor colonial care disprețuia Imperiul, un soț și un tată care era și homosexual și un intelectual care lucra cu mâinile. Absolvent al Universității Oxford în 1923, formându-se cu legendarul Bernard Leach, a continuat să ducă o viață de sărăcie pastorală în Gloucestershire, confecționând vase maiestuoase și participând la dezbaterile politice și de design polarizate din anii 1930. Un proiect din timpul războiului din Ghana l-a transformat într-un critic feroce al politicilor britanice de peste mări; a rămas în Africa de Vest cu intermitențe până în 1965, fondând o tradiție locală de gresie inspirată de cultura materială ambientală, independentă de importurile europene, realizată de africani pentru africani. Și-a încheiat zilele ca un mag al ceramicii, ceramica sa de la Wenford Bridge, Cornwall, fiind un avanpost al contraculturii și un refugiu pentru tinerii dezamăgiți. În America de Nord, la Antipozi și în Africa subsahariană, el a oferit egalitarismul meșteșugului ca antidot la rasism și inegalitate. După cum observa romanciera Angela Carter în 1977, el a ajuns să pară „ultimul om sănătos într-o lume nebună”.

Alături de istoricii Imperiului și ai drepturilor civile și de istoricii artei și designului, cititorii cu un interes general pentru istoria culturală britanică vor dori să citească această carte.

Publicată pentru Paul Mellon Centre for Studies in British Art.