Ultimul om: Un genocid britanic în Tasmania

Recenzii ale cititorilor

Recenzile subliniază că această carte este o explorare puternică a genocidului din Tasmania și a implicațiilor sale asupra narațiunilor istorice și a opiniilor contemporane privind rasa și imperialismul. În timp ce mulți cititori laudă examinarea aprofundată a unui capitol întunecat din istorie, unii o critică pentru prejudecățile percepute și argumentele incomplete.

⬤ Narațiune captivantă despre genocidul din Tasmania
⬤ îndeamnă la reflecție asupra istoriei coloniale europene și britanice
⬤ teme bine articulate privind rasa și vinovăția
⬤ recomandată pentru contexte educaționale
⬤ subiect semnificativ și actual.

⬤ Parțialitate percepută și argumente unilaterale
⬤ unii cititori au considerat stilul de scriere prea radical sau mai puțin academic
⬤ afirmații privind o analiză istorică incompletă în comparație cu alte lucrări.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last Man: A British Genocide in Tasmania

Conținutul cărții:

La puțin mai mult de șaptezeci de ani după ce britanicii au colonizat Van Diemen's Land (ulterior Tasmania) în 1803, comunitatea indigenă a fost practic anihilată. Cu toate acestea, acest genocid comis de britanici este practic uitat astăzi.

The Last Man este prima carte care explorează în mod specific rolul guvernului britanic și al societății britanice în general în acest genocid. Ea poziționează distrugerea ca o consecință a politicii și ideologiei britanice în regiune. Tom Lawson arată cum Marea Britanie a practicat distrugerea culturală și apoi s-a împăcat cu trecutul său imperial genocidar, evitându-l.

Deși introducerea bolilor europene a contribuit, fără îndoială, la declinul populației indigene, Lawson arată că guvernul britanic a sprijinit ceea ce a fost de fapt curățarea etnică a Tasmaniei - în special în perioada legii marțiale din 1828-1832. Până în 1835, marea majoritate a comunității indigene supraviețuitoare a fost deportată pe Insula Flinders, unde guvernul britanic a fost foarte interesat de încercarea de a-i transforma în creștini și englezi în cadrul unei campanii de genocid cultural.

Lawson ilustrează, de asemenea, modul în care distrugerea indigenilor din Tasmania a fost reflectată în cultura britanică - atât la acea vreme, cât și ulterior - și modul în care a ajuns să joace un rol-cheie în forjarea anumitor versiuni ale identității imperiale britanice. Plânsul pentru Tasmanienii pierduți a fost o temă comună în cultura literară și muzeală, iar presupunerea greșită că Tasmanienii erau condamnați la extincție completă a fost o parte importantă a științei emergente a originilor umane.

Prin explorarea memoriei distrugerii, The Last Man oferă prima imagine cuprinzătoare a rolului britanic în distrugerea populației aborigene din Tasmania.