Ultimul tren din Djibouti: Africa mă cheamă, dar America este casa mea

Recenzii ale cititorilor

Ultimul tren spre Djibouti este o explorare profund emoționantă a identității, moștenirii culturale și descoperirii de sine prin intermediul călătoriilor a două femei afro-americane care călătoresc în Africa. Narațiunea este bogată în context istoric și experiențe personale care țes o poveste convingătoare despre legătura cu patria ancestrală, dezvăluind atât provocări, cât și momente iluminatoare de-a lungul drumului.

Bogat scrisă și elocventă, cartea oferă comentarii pătrunzătoare despre identitate și moștenire culturală. Ea combină relatările personale cu lecțiile istorice, prezentând o viziune nuanțată asupra Africii și a experienței afro-americane. Cititorii apreciază profunzimea dezvoltării personajelor și explorarea temelor interculturale. Stilul de scriere este lăudat pentru alegerea atentă a cuvintelor și conținutul educativ.

Unii cititori pot considera complexitatea și profunzimea cărții o provocare. De asemenea, poate exista percepția că narațiunea ar putea fi prea academică sau didactică în unele părți, ceea ce ar putea îndepărta cititorii care caută o experiență de povestire mai ușoară.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last Train From Djibouti: Africa Beckons Me, But America is My Home

Conținutul cărții:

"Ultimul tren din Djibouti este o odisee pe care nu o veți uita.” --Larry Bechtel, autor al The Tinsmith's Apprentice și sculptor Otis Lee începe această poveste în cel mai inofensiv dintre locuri: un tren din Charlottesville, Virginia, către Penn Station din New York.

Dar pentru Otis, această călătorie îi aduce în minte un alt tren, de demult și de departe - reprezentativ pentru un trecut în care nu se mai poate reveni. Bazat pe experiențele reale ale Dr. Michelle Palmer Lee și ale mentorului său, Dr.

Harriett F. Karuhije, „Ultimul tren din Djibouti” urmărește două femei într-o aventură care le va schimba viața, în timp ce călătoresc separat spre Patria Mamă, hotărâte să găsească Africa și pe ele însele.

Ceea ce găsesc nu seamănă deloc cu ceea ce se așteptau. Pe măsură ce aceste două femei se confruntă cu întrebări legate de identitate și caracter, se conturează o imagine mai largă a ceea ce înseamnă să întreprinzi o „întoarcere neîmpărtășită”.

Împletind pasaje din jurnalul lui Michelle și observațiile lui Harriett cu propriile cercetări și experiențe, Otis descrie un microcosmos al luptei afro-americanilor de a-și găsi rădăcinile într-o cultură care a fost răsturnată, trimisă peste mări și devenită ceva nou.