Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Jens Zimmermann „Incarnational Humanism” explorează nevoia unui umanism centrat pe creștinism într-o lume seculară, discutând fundamentele istorice și teologice ale umanismului ancorat în Dumnezeu. Zimmermann argumentează împotriva umanismului secular contemporan, sugerând că acesta conduce la inumanitate, și pledează pentru o întoarcere la tradiția creștină pentru a revendica o viziune holistică a umanității. Cartea este detaliată, bogată din punct de vedere intelectual și face apel la un angajament mai profund între credință și cultură.
Avantaje:Cartea este bine documentată, provoacă la reflecție și oferă o perspectivă filosofică profundă asupra umanismului din punct de vedere creștin. Zimmermann este lăudat pentru analiza sa detaliată a istoriei și teologiei, angajând cititorul în discuții interdisciplinare. Scrierea este descrisă ca fiind inteligentă și bine scrisă, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru cei interesați de antropologia teologică și angajamentul cultural.
Dezavantaje:Cartea poate fi prea academică și densă pentru cititorul mediu, ceea ce ar putea limita accesibilitatea sa. Unii cititori ar putea-o găsi încărcată cu note de subsol și referințe academice, ceea ce o face o lectură dificilă. Este posibil să nu se adreseze celor care caută o lucrare teologică mai simplă.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Incarnational Humanism: A Philosophy of Culture for the Church in the World
Conținutul cărții:
Câștigătorul premiului CCED pentru carte în 2013, Umanismul întrupat, într-o ediție actualizată, cu o nouă prefață și o nouă prefață. După ce și-a lăsat în urmă rădăcinile creștine, Occidentul se confruntă cu o criză morală, spirituală și intelectuală.
Nu-i mai rămâne prea mult pentru a-și menține moștenirea de rațiune, libertate, demnitate umană și democrație. Departe de a capitula, Jens Zimmermann consideră că biserica are ocazia de a rosti un cuvânt surprinzător în această situație postmodernă, întemeiată pe însăși Întruparea care este proclamată în predicarea creștină și în celebrarea euharistică. Pentru a face acest lucru, este necesar să recuperăm un umanism creștin antic pentru vremea noastră.
Numai acest lucru va recunoaște și va răspunde cererii generale pentru o umanitate comună dincolo de diviziunile religioase, confesionale și seculare. Astfel, umanismul întruchipat arată calea de urmat arătând înapoi.
În loc să recurgă la noutăți teologice, Zimmermann se bazează pe resursele bogate găsite în Scriptură și în interpreții ei teologici, de la Irineu și Augustin la de Lubac și Bonhoeffer. Zimmermann își reunește magistral studiul cuprinzător propunând o filosofie evanghelică distinctă a culturii.
Această filosofie surprinde legătura dintre noua umanitate inaugurată de Hristos și întreaga umanitate. În acest fel, el oferă o imagine a lucrării publice a bisericii ca mărturie a reconcilierii lumii cu Dumnezeu.
