Umilința divină: Ființa morală perfectă a lui Dumnezeu

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o explorare teologică semnificativă a umilinței ca atribut divin, articulată de Wilcoxen printr-o analiză detaliată a teologilor istorici precum Sfântul Augustin, Karl Barth și Katherine Sonderegger. Ea oferă un angajament nuanțat cu metafizica și o înțelegere centrată pe morală a naturii lui Dumnezeu.

Cartea este bine documentată, scrisă elegant și prezintă un studiu cuprinzător care combină perspectivele teologilor importanți. Este considerată o lectură obligatorie pentru studenții și cercetătorii în teologie, aducând o nouă energie și accesibilitate doctrinei lui Dumnezeu.

Deși textul este bogat și complex, poate fi o provocare pentru cititorii care nu au o pregătire în studii teologice. Unii pot găsi anumite argumente referitoare la umilința divină controversate sau dificil de reconciliat cu opiniile tradiționale.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Divine Humility: God's Morally Perfect Being

Conținutul cărții:

Dumnezeu este atotputernic. Dumnezeu este atotștiutor. Dumnezeu este mereu prezent. Dar este Dumnezeu umil?

Deși răspunsul poate părea evident, umilința este rareori identificată ca unul dintre atributele lui Dumnezeu. Creștinismul a pus în mod tradițional accentul pe o serie de atribute divine axate pe omnipotență. În Umilința divină, Matthew Wilcoxen încearcă să completeze studiul tradițional al divinității prin concentrarea asupra umilinței lui Dumnezeu.

Wilcoxen examinează mai întâi cum să ne referim corect la ființa lui Dumnezeu. Confruntându-se cu cei care spun că conceptele umane nu pot comunica deloc ființa lui Dumnezeu, Wilcoxen articulează o prezentare a conceptelor teologice care reunește simultan atât obiectivitatea lui Dumnezeu - faptul că El este "pentru noi" -, cât și subiectivitatea lui Dumnezeu - faptul că El rămâne totuși total liber. Wilcoxen susține că conceptul cel mai bine poziționat pentru a atinge acest obiectiv este umilința, care, în tradiția creștină, a fost considerată modelul virtuților și, prin urmare, ar trebui să fie atribuită în mod corespunzător caracterului lui Dumnezeu.

În continuare, Wilcoxen explorează umilința divină prin intermediul lucrărilor a trei teologi diferiți - Augustin, Karl Barth și Katherine Sonderegger. Augustin, susține Wilcoxen, îi atribuie umilința lui Dumnezeu într-un mod ispititor, dar nu reușește să explice în continuare implicațiile sale doctrinare. Karl Barth articulează o doctrină mai dezvoltată a umilinței divine, legând ființa divină a lui Dumnezeu de lucrarea sa de răscumpărare. Dar, în cele din urmă, explicația lui Barth are de suferit pentru că echivalează în mod categoric umilința cu ascultarea și împarte voința divină în entități separate ale Tatălui și Fiului. Lucrarea recentă a lui Katherine Sonderegger este cea care articulează cel mai bine o descriere a umilinței divine care duce mai departe mantaua lui Augustin și depășește problemele din descrierea lui Barth. Prin conectarea umilinței lui Dumnezeu la energia divină, Sonderegger arată cum Dumnezeu poate fi aproape de creație fără a o copleși.

În cele din urmă, Wilcoxen susține că importanța umilinței ca atribut divin indică faptul că aceasta ar trebui să fie pe deplin luată în considerare în orice doctrină creștină despre Dumnezeu. Umilința divină servește drept o reamintire importantă pentru creștini că Dumnezeu, oricât de puternic ar fi, este și un Dumnezeu de mare mărinimie și iubire.