Un băiat adormit sub soare: Versiuni de Sandro Penna

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

A Boy Asleep Under the Sun: Versions of Sandro Penna

Conținutul cărții:

"Mai tânăr decât Umberto Saba și Eugenio Montale, dar mai bătrân decât Pier Paolo Pasolini, care l-a susținut, Sandro Penna a fost practic necunoscut în lumea anglofonă. Cu bruschețe și claritate, aceste versuri rafinate și uneori tulburătoare îți apar ca și cum tocmai ar fi fost descoperite, luate direct din mâna secretă a poetului. În extraordinarele "variațiuni" de texte ale lui Peter Valente, care datează din 1927 până la moartea lui Penna în 1977, transmiterea este electrică." (Ammiel Alcalay)

Prima întâlnire a lui Peter Valente cu poezia lui Sandro Penna a fost în timp ce îl traducea pe Pier Paolo Pasolini. La acea vreme, Valente citea o biografie a lui Pasolini și a aflat de prietenia sa strânsă cu Penna. Pasolini a insistat asupra faptului că, printre cititorii serioși de poezie, Penna nu putea fi ignorat. Născut la Perugia la 12 iunie 1906, Sandro Penna și-a trăit cea mai mare parte a vieții la Roma (acolo a murit la 21 ianuarie 1977), cu excepția unei scurte perioade petrecute la Milano, unde a lucrat ca funcționar de bibliotecă. Când Pasolini a ajuns la Roma în 1950, l-a căutat pe Penna pentru a-i "arăta împrejurimile". El știa că Penna era îndrăgostit de aceiași ragazzi care dădeau târcoale periferiilor Romei.

În poezia sa, Penna spune clar cine este și cum se simte. Aceasta este o calitate destul de rară în zilele noastre. El se îndepărtează de capcanele identității și se îndreaptă către o exprimare sinceră a iubirii. În opera lui Penna, frumosul nu este conștient de sine și, prin urmare, este erotic: "Nu este frumusețea celor care nu sunt conștienți de frumusețea lor / mai frumoasă decât a celor care sunt conștienți? " El îi critică pe cei care își ascund dorințele în spatele unei fațete subțiri de modestie:

Iată-i, acești domni ai vieții. Sunt foarte modești, într-adevăr. Chiar și cu simțurile pe deplin excitate, ei reușesc să nu jignească pe nimeni.

Penna nu și-a ascuns niciodată sexualitatea în interviuri. Odată i-a spus unui reporter (care probabil a trebuit să plătească scump pentru interviu): "Nu sunt homosexual. Sunt un pederasta... Homosexualitatea este un privilegiu". Homosexualitatea lui Penna este complicată într-un sens de o dilemă morală:

Problema sexului îmi consumă întreaga viață. Mă întreb în fiecare moment dacă fac ceea ce trebuie sau nu.

Dar există un alt sens în care Penna acceptă imposibilitatea unei rezolvări morale a "problemei" sale și, în schimb, transformă acest aspect negativ într-o valoare pozitivă:

În poeziile mele sunt întotdeauna băieți. Dar nu știu cum să vorbesc despre nimic altceva. Orice altceva este doar un zgomot plictisitor. Sunt incapabil să cânt despre fapte bune.

Deoarece poemele sale se referă în principal la dragostea homosexuală, ele riscă să fie relegate într-un ghetou de cititori exclusiv gay sau într-un alt ghetou pe care chiar și homosexualii îl evită: pederastia. Aceasta este o chestiune problematică în Statele Unite, unde scandalul legat de orientarea sexuală este încă prevalent. Dar, mai important, în poezia lui Penna nu există declarații pline de farmec sau preocupări legate de politica de gen. De asemenea, nu veți găsi o viziune a procesului istoric sau o masă de detalii fizice. Ceea ce veți găsi este un atașament față de realitatea cotidiană. Poezia lui Penna este sinceră, curată, minimalistă și de o intensitate lirică profundă și, după cum a scris Pasolini, un mare susținător al operei lui Penna, în prefața din 1970 la poemele adunate ale lui Penna, acesta este "poate cel mai mare și mai vesel... poet italian.".