Un cadavru la Capela Sfântul Andrei

Recenzii ale cititorilor

Recenziile pentru „A Corpse at St Andrew's Chapel”, a doua carte din seria Hugh de Singleton a lui Mel Starr, reflectă o recepție în general pozitivă, concentrându-se atât pe personajele bine dezvoltate, cât și pe detaliile istorice bogate. Cititorii apreciază îmbunătățirile față de prima carte, remarcând un complot mai captivant și o caracterizare mai profundă. Cu toate acestea, unele critici menționează ritmul lent, detaliile excesive și o lipsă de aventură palpitantă.

⬤ Îmbunătățirea dezvoltării personajelor și a intrigii captivante în comparație cu prima carte.
⬤ Detalii istorice excelente privind viața și medicina medievală care îmbunătățesc experiența de lectură.
⬤ Protagonistul, Hugh de Singleton, este bine conturat, relatabil și navighează cu pricepere prin dublul său rol de chirurg și executor judecătoresc.
⬤ Misterul este, în general, bine conturat, lăsându-i pe cititori să ghicească.
⬤ Temele creștine sunt împletite complicat în narațiune, fără a fi predicatorii.

⬤ Ritmul este adesea lent, ceea ce face ca, uneori, cartea să pară prea scrisă și să treneze.
⬤ Unele pasaje sunt considerate excesive sau irelevante pentru intriga misterioasă, în special descrierile lungi ale mâncării sau ale vieții cotidiene.
⬤ Narațiunea se concentrează mult pe perspectiva unică a lui Hugh, limitând profunzimea intrigii și interacțiunea dintre personaje.
⬤ Unii cititori se arată deranjați de gândurile repetate ale lui Hugh cu privire la căsătorie, care diminuează intriga.

(pe baza a 179 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Corpse at St. Andrew's Chapel

Conținutul cărții:

Alan, beizadeaua conacului Bampton, ieșise la lăsarea întunericului pentru a-i căuta pe cei care ar fi încălcat stingerea. Când, în dimineața următoare, acesta nu s-a mai întors acasă, tânăra sa soție Matilda l-a căutat pe maestrul Hugh de Singleton, chirurg și executor judecătoresc al conacului.

Două zile mai târziu, cadavrul lui Alan a fost descoperit în gardul viu, la marginea drumului spre capela St Andrew. Gâtul îi fusese sfâșiat - capul îi era pe jumătate desprins de corp - iar fața, mâinile și antebrațele îi erau lacerate cu zgârieturi adânci. Maestrul Hugh, întâlnindu-se la fața locului cu legistul Hubert, a ascultat cu atenție presupunerea legistului că un lup ar fi provocat rana cea mare.

Și totuși... dacă era așa, de ce nu era sânge?