Un cântec pentru liniște

Recenzii ale cititorilor

A Song for Quiet, o nuvelă lovecraftiană de Cassandra Khaw, este lăudată pentru proza sa bogată, temele muzicale și povestirea unică. În timp ce unii cititori adoră amestecul de elemente horror și bluesy, alții consideră că îi lipsește pumnul predecesorului său, Hammers on Bone. Nuvela este descrisă ca fiind deopotrivă obsedantă și frumoasă, dar este criticată pentru ritm și alegeri narative abstracte.

⬤ Proză elegantă și lirică care captivează cititorii.
⬤ Explorarea profundă a unor teme precum durerea și nedreptatea rasială, în special prin muzică.
⬤ Dezvoltarea captivantă a personajelor, în special a bluesman-ului Deacon James.
⬤ Construirea unei lumi bogate și unice în cadrul genului horror lovecraftian.
⬤ Profunzime emoțională care rezonează cu cititorii și evocă sentimente puternice.

⬤ Unii cititori au considerat povestea prea abstractă și disociată, simțind că și-a pierdut claritatea.
⬤ Probleme de ritm, cu unele scene care trenează fără acțiune semnificativă.
⬤ Anumiți cititori care au apreciat Hammers on Bone au considerat că acestei continuări îi lipsește stilul noir.
⬤ Lungimea redusă a nuvelei i-a făcut pe unii cititori să își dorească mai mult conținut.
⬤ Critici la adresa personajului lui Deacon pentru ineficiență sau pasivitate în confruntarea cu provocările.

(pe baza a 46 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Song for Quiet

Conținutul cărții:

Cassandra Khaw revine cu A Song for Quiet, o nouă nuvelă de sine stătătoare Persons Non Grata din lumea lui Hammers on Bone, finalistă la British Fantasy Award și Locus Award, și pe care Kameron Hurley a numit-oun salt lung în sângeros, ciudat și fantastic.

Deacon James este un bluesman divagant venit direct din Georgia, un om de culoare cu probleme de care nu poate scăpa și o muzică care nu-l lasă să plece. Într-un tren spre Arkham, întâlnește probleme - viziuni din coșmaruri, guri întredeschise și vijelii apucătoare și un nebun care își spune John Persons. Potrivit străinului, Deacon poartă o sămânță în cap, un lucru care va distruge lumea dacă îl lasă să eclozeze.

Delirurile nebunești îl urmăresc pe Deacon până la următorul său concert. Saxofonul său nu cheamă publicul de pe scaune, ci monstruozități din alte dimensiuni. În timp ce Deacon fuge, urmărit de orori și cultiști, dă peste o fată fugară, care încearcă să scape de destinul care o așteaptă. La fel ca Deacon, ea poartă ceva adânc în ea, ceva întortocheat și periculos. Împreună, ei încearcă să părăsească Arkham, doar pentru a-l găsi pe Thousand Young pândind în pădure.

Cântecul din capul lui Deacon devine din ce în ce mai puternic și, în curând, el nu va mai putea să-l ignore.