Un cap foarte neregulat: Viața lui Syd Barrett

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Rob Chapman despre Syd Barrett oferă o explorare cuprinzătoare a vieții lui Barrett, a impactului său asupra Pink Floyd și a miturilor din jurul său. Deși se adâncește în istoria personală și muzicală, unii cititori consideră că, ocazional, este deviată de o analiză literară excesivă și de o lipsă de informații noi clare.

⬤ Biografie bine documentată și completă, care risipește miturile și oferă informații despre viața și opera lui Barrett.
⬤ Accesul la familie și prieteni oferă o înțelegere mai profundă a caracterului și experiențelor lui Barrett.
⬤ Critică bună a dinamicii din cadrul Pink Floyd, prezentându-l pe Barrett într-o lumină mai favorabilă.
⬤ Oferă noi perspective asupra scrierilor și influențelor lui Barrett.
⬤ Stil de scriere captivant, care surprinde esența creativității lui Barrett.

⬤ Unele secțiuni se transformă în lungi analize literare care pot fi plictisitoare pentru cititorii generali.
⬤ Lipsă de claritate cu privire la anumite aspecte semnificative ale vieții lui Barrett de după Pink Floyd.
⬤ Unii recenzenți au considerat că cartea include detalii irelevante despre figuri minore din viața lui Barrett.
⬤ Capitolele care discută ultimii ani ai lui Barrett sunt considerate scurte și lipsite de informații substanțiale noi.
⬤ Opinii mixte cu privire la organizarea narațiunii, unii cititori considerând-o dezarticulată.

(pe baza a 88 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Very Irregular Head: The Life of Syd Barrett

Conținutul cărții:

"Nu cred că sunt ușor de vorbit despre mine. Am un cap foarte neregulat. Și oricum nu sunt nimic din ceea ce credeți voi că sunt." - Ultimul interviu al lui Syd Barrett, "Rolling Stone,"1971.

Roger Keith "Syd" Barrett (1946-2006) a fost, din toate punctele de vedere, definiția unui băiat de aur. Binecuvântat cu o înfățișare frumoasă și cu o aptitudine naturală pentru pictură și muzică, era un copil carismatic, elin, iubit de toți, care a devenit rapid un adolescent lider în Cambridge, Anglia, unde o scenă boemă înfloritoare înflorea la începutul anilor 1960. Împreună cu trei prieteni și colaboratori - Roger Waters, Richard Wright și Nick Mason - el a format ceea ce avea să devină în curând Pink Floyd, iar rock 'n' roll-ul nu a mai fost niciodată la fel. Pornind ca o trupă britanică tipică de cover-uri care imita aproximări ale rhythm 'n' blues-ului american, Floyd Floyd a inițiat în curând un sunet complet nou și s-a născut rock-ul psihedelic britanic. Cu hituri pop timpurii, tripante, compuse de Barrett, precum "Arnold Layne" (despre un travestit care fură sârmă de rufe) și "See Emily Play" (scrisă special pentru concertul epocal "Games For May"), Pink Floyd, cu Syd Barrett ca principal vizionar creativ, a capturat zeitgeistul Londrei "Swinging" în toată gloria sa Technicolor.

Dar toată această libertate regăsită avea și o parte întunecată. Barrett, la fel ca mulți alții din jurul său, a început să consume cantități mari dintr-un nou drog revoluționar, LSD, iar starea sa mentală deja fragilă - asociată cu o personalitate inerent nepotrivită pentru viața de star pop - a început să se destrame. Băiatul cu ochi strălucitori a fost înlocuit rapid, aparent peste noapte, de o umbră a lui de odinioară, încruntată, sinistră, cu ochi morți, care avea un comportament neregulat, extrem de excentric, singuratic și uneori violent. Inevitabil dat afară din trupă, Barrett s-a retras din Londra în casa mamei sale din Cambridge, unde va rămâne până la moartea sa, fiind văzut sau auzit foarte rar, alimentând și mai mult misterul.

Între timp, Pink Floyd a ieșit din underground pentru a deveni una dintre cele mai mari trupe rock internaționale din toate timpurile, lansând albume multi-platină, multe dintre ele având ca temă pierderea prietenului lor Syd Barrett: "The Dark Side of the Moon", "Wish You Were Here" și "The Wall" sunt toate, în multe privințe, despre el.

În "A Very Irregular Head", jurnalistul Rob Chapman ridică vălul de secret care a înconjurat legenda lui Syd Barrett timp de aproape patru decenii, bazându-se pe accesul exclusiv la familie, prieteni, arhive, jurnale, scrisori și lucrări de artă pentru a crea portretul definitiv al unui artist genial și tragic. Pe lângă faptul că surprinde toate promisiunile anilor de tinerețe ai lui Barrett, Chapman contestă noțiunea des vehiculată conform căreia Barrett a fost un singuratic pierdut fără speranță în ultimii săi ani de viață și creează portretul unui adevărat excentric britanic care este plasat pe bună dreptate într-un bogat neam literar care se întinde prin Kenneth Graham, Hilaire Belloc, Edward Lear, Lewis Carroll, John Lennon, David Bowie și până la pionierii Britpop.

Un portret tragic, afectuos și convingător al unui artist singular, "A Very Irregular Head" va rămâne pentru anii următori cuvântul de autoritate despre acest geniu foarte englez.