Un doctor curios

Recenzii ale cititorilor

Cartea scrisă de Dr. Hilton Koppe este o colecție sinceră de eseuri și poezii care reflectă asupra experiențelor sale ca profesionist în domeniul medical, îmbinând umorul, vulnerabilitatea și limbajul poetic. Cartea rezonează cu lucrătorii din domeniul sănătății și oferă o perspectivă asupra provocărilor și bucuriilor profesiei medicale.

Cartea este lăudată pentru stilul său captivant de scriere, profunzimea emoțională și perspectivele din viața reală. Cititorii apreciază umorul doctorului Koppe, vulnerabilitatea și relatabilitatea experiențelor sale din domeniul medical. Cartea este descrisă ca fiind benefică atât pentru lucrătorii medicali tineri, cât și pentru cei mai în vârstă, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru oricine lucrează în domeniul medical.

Unii cititori pot considera că accentul pus de carte pe poveștile personale poate să nu fie pe placul celor care caută un conținut mai clinic sau tehnic. În plus, intensitatea emoțională a relatărilor ar putea fi copleșitoare pentru unii cititori.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

One Curious Doctor

Conținutul cărții:

Hilton Koppe lucra ca medic într-un orășel din Australia când a fost diagnosticat cu tulburare de stres posttraumatic. Pe măsură ce traumele provocate de acest diagnostic începeau să se liniștească, a încercat să afle cum a ajuns în această situație. A fost tulburarea de stres posttraumatic o consecință a traumei indirecte provocate de munca de peste treizeci de ani ca medic de țară? Provenea din sentimentele sale de o viață de a fi un străin care încerca din răsputeri să se integreze? Sau a fost un rezultat al traumei trăite de părinții și bunicii săi în căutarea securității pe trei continente?

Sau poate că totul se reducea la tipul de personalitate. Natura lui. Oare calitățile care au făcut din el un medic de încredere l-au făcut, de asemenea, mai vulnerabil la impactul inevitabil al îngrijirii de oameni pe parcursul mai multor ani?

În One Curious Doctor, Hilton Koppe scrie cu curiozitate și compasiune despre familia sa care a fugit din Europa, despre lecțiile pe care le-a învățat de la pacienții pe care i-a ajutat și despre tristețea și ușurarea de a nu mai putea practica medicina.