Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă idei intrigante despre timp și vise, în special ideea că visele pot întrepătrunde evenimente trecute și viitoare. Cititorii apreciază natura provocatoare și entuziasmul autorului, deși mulți consideră că explicațiile științifice sunt dificil de urmărit. Unii apreciază experimentele propuse, în timp ce alții sunt dezamăgiți de porțiuni ale textului care par întortocheate sau lipsite de claritate.
Avantaje:⬤ Explorare interesantă și accesibilă a timpului
⬤ idei care invită la reflecție
⬤ experimente practice propuse
⬤ semnificație istorică
⬤ stil de scriere clar
⬤ unii cititori au găsit-o convingătoare și relatabilă
⬤ inspiră reflecția și îmbunătățirea memoriei.
Dezavantaje:⬤ Explicațiile științifice sunt dificil de urmărit
⬤ unele secțiuni par întortocheate sau plictisitoare
⬤ lipsa suportului empiric pentru teoriile prezentate
⬤ probleme de formatare și de calitate a imprimării în unele versiuni
⬤ este posibil să nu satisfacă așteptările tuturor cititorilor cu privire la profunzimea conținutului.
(pe baza a 60 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
An Experiment with Time
Conținutul cărții:
2019 Retipărire a ediției din 1927. Facsimil integral al ediției originale, nereprodus cu software de recunoaștere optică. Dunne, soldat, inginer aeronautic și filosof britanic, descrie în această lucrare experimentul său cu vise precognitive și construiește pe baza lor o teorie a timpului pe care a numit-o ulterior Serialism. Publicată pentru prima dată în martie 1927, cartea a fost citită pe scară largă și a influențat literatura imaginativă a vremii. Un experiment cu timpul se împarte în două teme principale. Prima jumătate a cărții descrie o serie de vise precognitive, majoritatea trăite de Dunne însuși. Concluzia sa principală a fost că astfel de viziuni precognitive prevăd experiențe personale viitoare ale visătorului și nu evenimente mai generale. A doua jumătate dezvoltă o teorie pentru a încerca să explice visele. Punctul de plecare al lui Dunne este observația că momentul "acum" nu este descris de știință. Știința contemporană a descris timpul fizic ca fiind o a patra dimensiune, iar argumentul lui Dunne a condus la o secvență nesfârșită de dimensiuni superioare ale timpului pentru a măsura trecerea noastră prin dimensiunea inferioară. Fiecare nivel era însoțit de un nivel superior de conștiință. La capătul lanțului se afla un observator suprem.
Potrivit lui Dunne, atenția pe care o acordăm în stare de veghe ne împiedică să vedem dincolo de momentul prezent, în timp ce, atunci când visăm, această atenție dispare și dobândim capacitatea de a ne reaminti mai mult din linia noastră temporală. Astfel, în visele pre-cognitive apar fragmente din viitorul nostru, amestecate cu fragmente sau amintiri din trecutul nostru. Alte consecințe includ fenomenul cunoscut sub numele de deja-vu și existența vieții după moarte.
Ideile lui Dunne i-au influențat puternic pe J. R. R. Tolkien și C. S. Lewis. Ambii scriitori au fost membri ai cercului literar Inklings, iar Tolkien a folosit, de asemenea, ideile lui Dunne despre dimensiunile temporale paralele în Stăpânul inelelor. Alți scriitori contemporani importanți care i-au folosit ideile au fost John Buchan, James Hilton, vechiul său prieten H. G. Wells, Graham Greene și Rumer Godden.
