Un ghid de teren pentru a te rătăci

Recenzii ale cititorilor

Recenzile celebrează în mod universal stilul de scriere poetic și evocator al Rebeccăi Solnit în „Ghidul de teren pentru a te rătăci”, lăudând explorarea profundă a temelor legate de pierdere, rătăcire și aprecierea lumii naturale. Narațiunea fragmentată reflectă imprevizibilitatea vieții, permițând cititorilor să experimenteze bucuria și durerea împletite în emoțiile asociate cu pierderea. Deși mulți cititori consideră cartea inspirațională și frumos scrisă, unii îi critică lipsa de structură liniară, care poate duce la confuzie și face dificilă rezumarea sau abordarea ei ca o operă coerentă.

⬤ Proză frumoasă și poetică care rezonează emoțional.
⬤ Abordează teme profunde de pierdere, explorare și legătură cu natura.
⬤ Povestirea fragmentată reflectă complexitatea vieții, oferind o experiență unică de lectură.
⬤ Multe pasaje sunt inspiraționale și îndeamnă la reflecție.
⬤ Stilul de scriere intim și cald care permite cititorilor să se conecteze personal cu autorul.

⬤ Lipsa unei structuri narative liniare poate face cartea să pară dezarticulată.
⬤ Unii cititori au raportat dificultăți în a rămâne implicați din cauza stilului de lectură al autorului.
⬤ Formatul fragmentat al cărții ar putea să nu îi atragă pe cei care preferă structurile tradiționale de povestire sau de eseu.
⬤ Răspunsuri mixte cu privire la coerență, unii cititori simțindu-se „pierduți” în material.

(pe baza a 184 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Field Guide to Getting Lost

Conținutul cărții:

"Un amalgam intrigant de memorii personale, speculații filosofice, cunoștințe naturale, istorie culturală și critică de artă." -- Los Angeles Times.

De la autorul premiat al romanului Orwell's Roses, o explorare stimulantă a rătăcirii, a pierderii și a utilizării necunoscutului.

Scrisă ca o serie de eseuri autobiografice, A Field Guide to Getting Lost se bazează pe momente și relații emblematice din viața Rebeccăi Solnit pentru a explora probleme legate de incertitudine, încredere, pierdere, memorie, dorință și loc. Solnit este interesată de poveștile pe care le folosim pentru a ne croi drum prin lume și de locurile pe care le traversăm, de la sălbăticie la orașe, pentru a ne găsi sau a ne pierde. Deși profund personale, poveștile ei se leagă de povești mai ample, de la povestirile despre captivitate ale primilor americani la utilizarea culorii albastre în pictura renascentistă, fără a mai menționa întâlnirile cu țestoase, călugări, punk rockeri, munți, deșerturi și filmul Vertigo. Rezultatul este o călătorie de descoperire distinctă și stimulantă.