Un nou câmp de luptă: Royal Ulster Rifles în Coreea, 1950-51

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază „Un nou câmp de luptă: The Royal Ulster Rifles in Korea 1950-51” ca o relatare cuprinzătoare și emoționantă a experiențelor Royal Ulster Rifles din timpul Războiului din Coreea. Criticii apreciază descrierea detaliată a evenimentelor, includerea de povești personale și sentimentul de camaraderie dintre soldați. Cartea este recomandată atât pentru conținutul istoric, cât și pentru cei care au legături personale cu regimentul.

⬤ Relatare detaliată și cuprinzătoare
⬤ Portret emoționant și veridic
⬤ Puternic sentiment de camaraderie între soldați
⬤ Include legături și povești personale
⬤ Discuție bună despre serviciul și contribuțiile RUR
⬤ Accesibilă chiar și celor care nu sunt familiarizați cu Războiul din Coreea.

⬤ Unii cititori ar putea găsi relatările detaliate copleșitoare
⬤ Nu toți cititorii ar putea fi interesați de istoria militară
⬤ Limitat la perspectiva unui regiment, ceea ce ar putea să nu îi atragă pe cei care caută o perspectivă mai largă.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A New Battlefield: The Royal Ulster Rifles in Korea, 1950-51

Conținutul cărții:

De la publicarea cărții The Rifles Are There în 2005, care a tratat Batalioanele 1 și 2 Royal Ulster Rifles în cel de-al Doilea Război Mondial, mulți au considerat că un volum de continuare care să trateze conflictul coreean era așteptat. În 1953, căpitanul Hugh Hamill, adjutant la acea vreme, a realizat o istorie limitată, dar competentă, deși aceasta nu mai este de mult tipărită. Un nou câmp de luptă urmărește Batalionul în timp ce se pregătește pentru primul conflict major în care Marea Britanie a luptat de la înfrângerea japonezilor în 1945. În vara anului 1950, Batalionul era staționat la Sobraon Barracks din Colchester și se pregătea să primească echipamentul de deșert pentru un tur de serviciu la Khartoum, în Sudan, iar efectivele sale erau puțin sub patru sute de oameni. Pentru serviciul din Coreea, acest număr a trebuit să crească drastic, iar voluntarii și rezerviștii au fost aduși din diverse surse. Prin urmare, acest batalion "irlandez" conținea oameni din Brigada Lancastrian, Brigada Welsh, Brigada Mercian, Infanteria ușoară și alte batalioane ale Brigăzii irlandeze. Brigada irlandeză a întărit, de asemenea, alte regimente, Royal Inniskilling Fusiliers trimițând doi ofițeri și cincizeci de "alte grade" la King's (Liverpool) Regiment. În ciuda trecutului lor variat, toate gradele s-au reunit curând într-o unitate profesionistă care a dus campania cu bine.

De la temperaturi de iarnă care coborau cu mult sub 40 de grade Celsius până la o căldură de vară care urca până la 105 grade Celsius, cu o umiditate pe măsură, acești oameni au supraviețuit tuturor și au avut de-a face cu un inamic curajos și tenace. Batalionul a plecat spre Coreea în octombrie 1950 și a luptat în prima sa acțiune majoră în ianuarie 1951 la Chaegunghyon sau, așa cum era cunoscut de pușcași, "Happy Valley". Aici, pentru prima dată, s-au confruntat cu un inamic care de multe ori a luptat literalmente până la moarte, în ciuda puterii de foc copleșitoare, a bombardamentelor și a utilizării pe scară largă a napalmului. Trei luni mai târziu, pe malurile râului Imjin, pușcașii, împreună cu restul Brigăzii 29, s-au confruntat cu o armată atât de numeroasă, încât rămânerea fără muniție înainte ca inamicul să rămână fără oameni a devenit o realitate. În timp ce bătălia de la Imjin este astăzi amintită în mare parte pentru ultima rezistență a "Glorious Glosters", cercetările arată că Royal Ulster Rifles a fost cea care a deschis ușa care le-a permis supraviețuitorilor Brigăzii 29 să scape de anihilare. Mass-media reacționează cu oroare la pierderile de vieți omenești din Afganistan, atunci când acestea sunt în cifre unice, însă în timpul luptelor de la "Happy Valley" batalionul a pierdut 157 de oameni într-o perioadă de 24 de ore. În anii 1950, cu o acoperire limitată din partea televiziunii și a presei, Coreea se afla literalmente la capătul celălalt al lumii și a stârnit puțin interes din partea populației; așa a rămas până în prezent.

Având în vedere situația actuală din această țară, trecutul său merită să fie reexaminat și reevaluat. Pe lângă numeroasele fotografii, există și anexe care includ distincții și premii, operațiunea "Spitfire", un ordin de luptă pentru Brigada 29 și o listă nominală, care include victimele.