Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
A Protocol for Touch
"Constance Merritt este o poetă care învinge categoriile, care se opune "tiraniei numelor" cu o poezie care își stabilește propriile condiții de întâlnire, propriile "protocoale de atingere" - tandră și austeră, formală și intimă în același timp. Vocea ei este o voce cu multe muzici, suficient de bogată, nuanțată și variată pentru a exprima, a menține echilibrul și a smulge sens din curenții puternici în care inima este sfâșiată. Rareori am văzut o inteligență egală cu un asemenea grad de intensitate, sau o măiestrie a formei atât de egală cu ocaziile contradictorii ale pasiunii. Gama prozodică a lui Merritt este prodigioasă - ea se mișcă în formele poetice la fel de natural precum un corp se mișcă în pielea sa, chiar dacă versurile ei sună cu autoritatea cadențată a unei urechi talentate și instruite. Aici, în cuvintele ei, basul iambic este în modul său vital de interogare: "Subînțelesul insistent al inimii: how live? / Cum să trăiești? Cum să trăiesc? "această poezie nu servește unei necesități mai mici decât să întrebe asta." - Eleanor Wilner.
Între noi, cum ne luptăm cu cuvintele.
Ne străduim să smulgem o binecuvântare din tăcere.
Izbăvirea de violență, de frica ei, de atracția ei.
Tirania numelor: noapte, zi,.
Sable și alabastru, șist de cremene,.
Oțel și dantelă. Cine dintre noi își poate permite.
Să vorbească limba - orice limbă - corect?
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns să purtăm o singură inimă.
Etern divizată în camerele ei?
Suntem suficient de aproape pentru a o atinge. Noi facem.
Nu ne atingem. Între noi arde o sabie de foc.
Un turnichet ruginit sclipind în soare.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)